Nici nu a plecat bine emisarul american cu morgă de pompe funebre că războiul pentru democraţie şi împotriva loviturii de stat purtat cu mare probabilitate de preşedintele suspendat şi o seamă de instituţii ale statului a luat o turnură nouă. Fără precedent în fenomenul politic românesc, anchetele judiciare iniţiate prin autosesizarea Parchetului de pe lângă ÎCCJ au stârnit mirarea şi surpriza unora şi bucuria altora. Cât despre cei neutri aceştia cu o sfântă naivitate declară sus şi tare că ele vor fi fost necesare şi chiar dacă se aplică cu unele stângăcii efectul nu va fi negativ. Bănuiesc că fiecare parte are dreptatea şi adevărul său aşa că dacă mai adaug şi eu câte ceva oricum efectul nu va fi negativ.
Am observat cu toţii că împăciuitorul Departamentului de Stat american a declarat unor ONG-uri româneşti care se ocupă de treburile politice cum că printre altele "au existat informaţii credibile despre fraude masive la vot". Se pare că asta este cheia problemei. Dar, de unde or fi apărut asemenea informaţii ? Nu cumva de pe buzele preşedintelui suspendat în acele momente când "prietenii" celor două personalităţi au fost invitaţi să părăsească sala de dezbateri ? Cel mai probabil că este aşa, iar dovada vine din acţiunea posterioară şi imediată a procurorilor care-i investighează pe votanţi. Chiar dacă intimidarea votanţilor nu se va produce şi din această perspectivă a lucrurilor cel puţin unul dintre obiectivele agendei puse în lucru nu va fi atins, mai rămâne o mare problemă. Aceea că întreaga acţiune a Parchetului a devenit cu ştire sau fără ştire, cu voie sau fără voie, o imensă campanie mediatică prin care se inoculează şi acreditează ideea că a existat o fraudă masivă la alegeri şi că cifra votanţilor pentru demitere nu ar fi reală.
Implementarea unei afirmaţii mincinoase are consecinţe importante şi grave pentru cetăţean, dar cetăţenii noştri naivi mai cred încă că adevărul iese mereu la suprafaţă şi că statele europene şi mai ales SUA care sunt campioanele democraţiei nu vor permite o minciună politică. Dar, nu este aşa. Toate evenimentele de până acum ne demonstrează părtinirea cu care este voit percepută situaţia de la noi şi nu putem exclude pe de-a-ntregul ipoteza că o parte dintre meşterii acestui complex război psihologic având ca ţintă pe cetăţeanul onest din România au domiciliul aiurea.
Dacă este ceva cu adevărat interesant în aceste uriaşe campanii de dezinformare, atunci acesta este procesul prin care un neadevăr este prelucrat şi transformat în adevăr. Pentru a înţelege mai bine cum stau lucrurile să ne oprim puţin asupra cazului "erata de la tata". Evident CCR a adoptat perfect legal o decizie. Ulterior, preşedintele a făcut prin intermediar şi mijloace de procedură discutabile o completare care a întors cu 180 de grade sensul mesajului iniţial. Pe urmă s-a discutat dacă acea modalitate de trimitere era sau nu legală. S-a ajuns la concluzia că da. Ulterior, toate ziarele au comentat cam aşa: "Erata trimisă era legală". Dar, corect ar fi trebuit să spună: "Erata a fost trimisă, legal", ceea ce evident înseamnă altceva. Că erata a fost trimisă legal, asta nu înseamnă că decizia din erată este încărcată cu legalitate. Când cineva a făcut această observaţie s-a spus că 6 judecători ştiau de erată. Ei bine, faptul că 6 judecători ştiau de erată nu înseamnă că erata este investită cu legalitatea procedurii. În cazul prezentat, printr-o precaritate a proprietăţii termenilor, printr-un simplu (sau poate prea complicat) joc de cuvinte un neadevăr a fost interpretat ca adevăr.
Tot aşa şi cu masiva anchetare asupra fraudei la vot, dar aici este altceva. Din moment ce emisarul american s-a pronunţat că există informaţii credibile privind "fraude masive la vot", trebuia să fie oferită şi o dovadă. Nu are nici o importanţă că dovada nu există. Tot ce contează este aparenţa dovezii, ipostaza şi simulacrul acesteia. Încercarea legală de a dovedi temeinicia unei acuzaţii de fraudă va trece drept dovadă de fraudă atunci când va fi introdusă în actul discursiv, lingvistic. Astfel, vreun înger în alb va putea spune: "Au existat fraude masive la vot. Dovada este amploarea investigaţiilor desfăşurate de Parchet". Mass-media internaţională şi marile puteri vor relua această "dovadă". Şi gata ! Dintr-un neadevăr s-a ajuns la un "adevăr". Presiuni inimaginabile vor fi puse în operă împotriva actualului guvern şi acelora care au votat pentru demiterea preşedintelui suspendat.
Procedee ingenioase prin care partea se substituie întregului, procedura esenţei şi forma fondului, precum şi alte paradoxuri lingvistice sunt puse în circulaţie pe durata războiului psihologic. De aici ce să mai credem noi alegătorii ? Să-l credem pe Philip Gordon cînd ne spune că "orice rezultat este lipsit de legitimitate", ceea ce automat ar fi trebuit să însemne demisia voită şi conştientă a preşedintelui suspendat sau să-l credem când ne vorbeşte despre "fraude masive la vot". Păi, dacă nu s-a produs "demisionarea" [termen inventat de fostul ministru de interne Ioan Rus] de către americani a preşedintelui suspendat, atunci înseamnă că SUA au dat undă verde readucerii cu orice preţ a lui Traian Băsescu la Cotroceni. Mi-e teamă să nu fi dat chiar unele indicaţii (dacă ţinem seama de experienţa istorică a politicului american privind manipularea alegerilor în state ţintă).
Astfel, este exemplul alegerilor din Chile, 1964, când SUA au favorizat partidul creştin-democrat pentru ca să nu ajungă la putere comuniştii. Operaţiuni acoperite de influenţă politică ale CIA s-au concretizat în: 1) prin diverşi intermediari fonduri băneşti substanţiale au ajuns în mâinile creştin-democraţilor; 2) consultanţă pentru desfăşurarea campaniilor politice în stil exclusiv american; 3) acţiuni politice în rândul segmentelor de populaţie chileană, în favoarea creştin-democraţilor; 4) propagandă prin toţi vectorii şi demonstraţii organizate; propaganda a încercat prin tactici de înfricoşare să-l apropie pe Allende de atrocităţile blocului sovietic şi cubaneze; 5) propagandă neagră pentru discreditarea lui Allende. (James A. Barry, Managing Covert Political Action in Guideposts from Just War Theory).
Dar, putem noi presupune asemenea lucruri ? Suntem în UE, suntem membri NATO, suntem egali în drepturi cu ceilalţi, suntem pe calea transformării radicale într-un prosper stat capitalist neoliberal. De ce să fi dresat SUA, partenerul şi aliatul nostru, vreo astfel de acţiune specială ? Nu cred că onorabila doamnă Hilarry Clinton ar avea de-a face cu aşa ceva. Nici funcţionarul său specialist în europene şi euroasiatice. Şi nici respectabilul Barrack Obama. Să fie vreun serviciu secret clandestin care-şi face de cap fără ştirea Congresului ? Păi nu, nu poate fi nici asta. Cel mai probabil, tot acest ineluş-învârtecuş ni se datorează pe deplin. Politicianismul şi bizantinismul ca două trăsături fundamentale şi neaoşe pot explica multe. Totuşi, niciodată nu-i vor lămuri pe cei care au votat pentru demiterea preşedintelui că este legitim ca să revină la Cotroceni. Iar, legalitatea ca să fie legală trebuie să izvorească din legitimitate, altfel nu e democraţie. Pe urmă, mai e un amănunt. Doamnă Hillary Clinton, dacă mai trimiteţi emisari pe aici pe la noi nu mai alegeţi specialişti policalificaţi, ci specialişti specializaţi. Fiindcă este evident că "euro-penele" nu au nici o legătură cu "euro-asiaticele" de pe la noi. Şi atunci cum să înţeleagă domnul Gordon care-i situaţia şi cum să vă informeze corect ?Şi acestea fiind zise să ne continuăm descântecul: "A fost un ineluş/Pe deget invârtecuş/Meşterul l-a rupt in două/Să-i dea folosinţă nouă./E aşa ca un colac/Cu miere şi cu mac/Nu-l mâncaţi/Că va-nşelaţi!"
Referinţe:
1) James A. Barry, Managing Covert Political Action in Guideposts from Just War Theory)
2) fotografie http://www.radumarian.org/
