joi, 18 decembrie 2014

Comandantul pieţei



Regret profund teribilul accident săvârşit în urmă cu doar câteva zile şi adresez pe această cale sincere condoleanţe familiilor care şi-au pierdut pe cei dragi. Am asistat înmărmurit la preluările televizate ale evenimentului încă în cursul desfăşurării, am aşteptat cu inima la gură un deznodământ fericit, am sperat în capacitatea persoanelor şi a autorităţilor de a înfrânge fatalitatea neagră destinată echipajului elicopterului SMURD şi m-am întristat profund când operaţiunile de salvare nu au obţinut rezultatul care le justifică existenţa. Faptul că la nici trecerea a unui an de zile de la producerea  accidentului aviatic din Apuseni, care s-a încheiat tot cu un bilanţ tragic, oarecum fenomenul se repetă trebuie nu numai să ne pună pe gânduri, ci şi să ne mobilizeze pentru găsirea răspunsurilor reale şi a soluţiilor adecvate în vederea prevenirii unor atare evenimente. În cele ce urmează nu doresc să critic sau consiliez, fiindcă e ştiut că a da sfaturi reprezintă cel mai uşor lucru din lume, totuşi câteva detalii, dar şi generalităţi de ansamblu societal nu pot fi trecute cu vederea.
Din ambele evenimente reiese ca un factor comun că prima problemă de importanţă în operaţiunile de salvare este localizarea accidentului. În ambele cazuri determinarea locului a fost efectuată cu marje mai largi de eroare, din cauza condiţiilor geografice specifice şi a erorilor de comunicare. Determinarea subiectivă, efectuată spontan de către o persoană aflată întâmplător şi de cele mai multe ori sub impact emoţional în apropierea locului unui accident produs în zone greu accesibile sau incapabile să furnizeze indicii clare este în mod evident lipsită de claritatea necesară şi acest fapt generează ulterioare erori în comunicarea locului. Nu trebuie să subestimăm, însă, nici starea psihică de emoţie a receptorului care poate genera efecte nedorite cum sunt reinterpretarea sau omisiunea involuntară şi neintenţionată a informaţiei. Şi chiar dacă ar fi în cauză un observator suficient de pregătit, acestuia i-ar fi greu să transmită o informaţie pertinentă în situaţia lipsei unui sistem local de repere pentru astfel de urgenţe şi, respectiv, a învăţării sistemului de către toţi localnicii. Însă, pentru punerea în concept a sistemului ar fi nevoie de o mare cantitate de muncă, de înţelegerea necesităţii şi empatie către semeni. S-a spus undeva că pompierii s-ar fi deplasat iniţial lângă punctul „Casino” din „Mamaia”. Dar, eu mă întreb ce ar fi putut înţelege cineva nefamiliarizat cu toate zonele şi plajele din Mamaia, în situaţia primirii unei dispoziţii de deplasare la „Butoaie”. Or fi butoaie destule şi în multe alte locuri … Astfel de cazuri de ambiguitate conduc de cele mai multe ori la grave erori, iar în cazul unei catastrofe sau război la pierderi irecuperabile. Nu se va repeta cazul fericit descris de Ghica din timpul „zaverei” din 1821, când căpitanul Ciupagea auzind comanda „nazad”(înapoi, retragerea) a înţeles „la sat” şi pe când toţi se retrăgeau el a ieşit la atac, luându-i la fugăreală pe turci şi câştigând bătălia.
În legătură cu identificarea locului unui eveniment (accident) care se produce în zone altele decât şoselele şi autostrăzile din România, ultimele dezbateri televizate legate de acest subiect au readus în conversaţie problema necesităţii întocmirii unor proceduri standardizate şi eficiente. Marginal şi fără prea mare legătură cauzală cu evenimentul a fost enunţată şi o relaţie cu proiectul EADS pentru România. Ceea ce mi-a stârnit o să zicem infimă curiozitate, astfel încât am efectuat o căutare pe internet, încercând a mă lămuri din sursele originale cam ce e cu acest proiect (din cauza căruia unii spuneau mai demult că nu am putut fi primiţi în spaţiul Schengen). Intrând pe site-ul http://www.defenceandsecurity-airbusds.com/en_US, am încercat să mă dumiresc despre obiectivele şi soluţiile instituţiei respective al cărei „moto” mi-a lăsat imediat o bună impresie: „all in one pass”, adică oarecum „totul printr-un singur pas”(totul deodată, totul printr-o singură trecere), diferit de strategiile altor actori. Încă de la început mi-a atras atenţia o trimitere la siguranţa zborului elicoperelor în condiţiile „mediilor degradate vizual” şi soluţia EADS de completare a simţurilor pilotului. Pe urmă, am fost impresionat de toate celelalte soluţii destinate nu numai protejării frontierelor, ci şi altor scopuri publice, astfel: „comandă şi control şi comunicare pentru obţinerea informaţiilor, supraveghere şi recunoaştere ”; „soluţii de reacţie în caz de urgenţă”; „sisteme de zbor fără pilot”; „securitate de frontieră”; „comunicare securizată”; „radare şi supraveghere”; „sisteme optice”. Bineînţeles că am fost atras de „soluţii de reacţie în caz de urgenţă”, care în esenţă reprezintă sistemul 112 de la noi sau 911 în alte locuri. Ei bine, din cele citite, sistemul asigură procesarea apelurilor, analiza şi managementul informaţiilor, localizarea şi trimiterea echipajelor de intervenţie în caz de urgenţă (http://www.en.m.wikipedia.org/wiki/Computer-aided_dispatch). [Acest ultim "site" indicat oferă o descriere detaliată a metodologiei (procedurilor  americane) şi echipamentelor necesare, bănuiesc că şi EADS oferă lucruri similare]. Există acolo pe undeva o problemă de dezambiguizare a locaţiilor, ceea ce este considerat cea mai importantă etapă a managementului informaţiilor. La fel de importantă este geocodarea, adică transpunerea locului evenimentului în coordonate propice.
„Soluţiile de reacţie în caz de urgenţă” oferite de EADS nu se limitează doar la acest sistem 112 de siguranţă publică. Ele mai conţin şi „sisteme integrate din mai multe puncte de control legate în reţea”, „soluţii de comunicare securizată radio”, „alertare activă prin a personalului echipelor de intervenţie”, „prevenirea populaţiei şi notificarea situaţiilor de urgenţă”. Cea din urmă soluţie permite autorităţilor livrarea rapidă a informaţiei critice întregului public sau unor persoane selectate (grup-ţintă) în orice zonă şi prin orice posibil mijloc de informare, chiar şi prin telefoanele mobile.  Cu alte cuvinte, dacă acest element din sistemul EADS ar fi fost implementat la noi, atunci şi alţi voluntari s-ar fi putut implica în operaţiunea de căutare salvare a echipajului SMURD, astfel crescând şansele de salvare. Dacă elementul „CAD&Mapping” ar fi fost implementat, atunci localizarea şi trimiterea echipelor adecvate pentru salvare ar fi fost infinit mai eficientă.
Totuşi, poate că vorbesc necunoscând corect situaţia, poate că aceste elemente există, fiindcă se spune că s-ar fi cheltuit (absorbit) pentru EADS cca. 1 miliard de euro. Ce bine ar fi să cunoaştem concret pe ce s-au cheltuit banii ! Dar, să ne punem întrebările: Există la noi transparenţa reală necesară evaluării cetăţeneşti a activităţilor politice şi administrative? Sunt reformele de la noi autentice ? Mai poate cineva pune ordine în ţara asta ? Pentru că nici aşa pare că nu se mai poate! Cu multă vreme în urmă, în istoria ţării noastre administrarea pieţelor din oraşe era încredinţată zilnic, prin rotaţie, unui ofiţer de serviciu din garnizoana locală.   Comandantul pieţei …