Regret profund teribilul accident săvârşit în urmă cu doar câteva zile şi
adresez pe această cale sincere condoleanţe familiilor care şi-au pierdut pe
cei dragi. Am asistat înmărmurit la preluările televizate ale evenimentului încă
în cursul desfăşurării, am aşteptat cu inima la gură un deznodământ fericit, am
sperat în capacitatea persoanelor şi a autorităţilor de a înfrânge fatalitatea
neagră destinată echipajului elicopterului SMURD şi m-am întristat profund când
operaţiunile de salvare nu au obţinut rezultatul care le justifică existenţa.
Faptul că la nici trecerea a unui an de zile de la producerea accidentului aviatic din Apuseni, care s-a
încheiat tot cu un bilanţ tragic, oarecum fenomenul se repetă trebuie nu numai
să ne pună pe gânduri, ci şi să ne mobilizeze pentru găsirea răspunsurilor
reale şi a soluţiilor adecvate în vederea prevenirii unor atare evenimente. În
cele ce urmează nu doresc să critic sau consiliez, fiindcă e ştiut că a da
sfaturi reprezintă cel mai uşor lucru din lume, totuşi câteva detalii, dar şi
generalităţi de ansamblu societal nu pot fi trecute cu vederea.
Din ambele evenimente reiese ca un factor comun că prima problemă de
importanţă în operaţiunile de salvare este localizarea accidentului. În ambele
cazuri determinarea locului a fost efectuată cu marje mai largi de eroare, din
cauza condiţiilor geografice specifice şi a erorilor de comunicare. Determinarea
subiectivă, efectuată spontan de către o persoană aflată întâmplător şi de cele
mai multe ori sub impact emoţional în apropierea locului unui accident produs
în zone greu accesibile sau incapabile să furnizeze indicii clare este în mod
evident lipsită de claritatea necesară şi acest fapt generează ulterioare erori
în comunicarea locului. Nu trebuie să subestimăm, însă, nici starea psihică de
emoţie a receptorului care poate genera efecte nedorite cum sunt
reinterpretarea sau omisiunea involuntară şi neintenţionată a informaţiei. Şi
chiar dacă ar fi în cauză un observator suficient de pregătit, acestuia i-ar fi
greu să transmită o informaţie pertinentă în situaţia lipsei unui sistem local de
repere pentru astfel de urgenţe şi, respectiv, a învăţării sistemului de către
toţi localnicii. Însă, pentru punerea în concept a sistemului ar fi nevoie de o
mare cantitate de muncă, de înţelegerea necesităţii şi empatie către semeni.
S-a spus undeva că pompierii s-ar fi deplasat iniţial lângă punctul „Casino”
din „Mamaia”. Dar, eu mă întreb ce ar fi putut înţelege cineva nefamiliarizat
cu toate zonele şi plajele din Mamaia, în situaţia primirii unei dispoziţii de
deplasare la „Butoaie”. Or fi butoaie destule şi în multe alte locuri … Astfel de
cazuri de ambiguitate conduc de cele mai multe ori la grave erori, iar în cazul
unei catastrofe sau război la pierderi irecuperabile. Nu se va repeta cazul
fericit descris de Ghica din timpul „zaverei” din 1821, când căpitanul Ciupagea
auzind comanda „nazad”(înapoi, retragerea) a înţeles „la sat” şi pe când toţi
se retrăgeau el a ieşit la atac, luându-i la fugăreală pe turci şi câştigând
bătălia.
În legătură cu identificarea locului unui eveniment (accident) care se
produce în zone altele decât şoselele şi autostrăzile din România, ultimele
dezbateri televizate legate de acest subiect au readus în conversaţie problema
necesităţii întocmirii unor proceduri standardizate şi eficiente. Marginal şi
fără prea mare legătură cauzală cu evenimentul a fost enunţată şi o relaţie cu proiectul EADS pentru România. Ceea ce mi-a stârnit o să zicem infimă
curiozitate, astfel încât am efectuat o căutare pe internet, încercând a mă
lămuri din sursele originale cam ce e cu acest proiect (din cauza căruia unii
spuneau mai demult că nu am putut fi primiţi în spaţiul Schengen). Intrând pe
site-ul http://www.defenceandsecurity-airbusds.com/en_US,
am încercat să mă dumiresc despre
obiectivele şi soluţiile instituţiei respective al cărei „moto” mi-a lăsat
imediat o bună impresie: „all in one pass”, adică oarecum „totul printr-un
singur pas”(totul deodată, totul printr-o singură trecere), diferit de strategiile altor actori. Încă de la
început mi-a atras atenţia o trimitere la siguranţa zborului elicoperelor în
condiţiile „mediilor degradate vizual” şi soluţia EADS de completare a simţurilor
pilotului. Pe urmă, am fost impresionat de toate celelalte soluţii destinate nu
numai protejării frontierelor, ci şi altor scopuri publice, astfel: „comandă şi control şi comunicare pentru
obţinerea informaţiilor, supraveghere şi recunoaştere ”; „soluţii de reacţie în
caz de urgenţă”; „sisteme de zbor fără pilot”; „securitate de frontieră”; „comunicare
securizată”; „radare şi supraveghere”; „sisteme optice”. Bineînţeles că am fost
atras de „soluţii de reacţie în caz de urgenţă”, care în esenţă reprezintă
sistemul 112 de la noi sau 911 în alte locuri. Ei bine, din cele citite, sistemul
asigură procesarea apelurilor, analiza şi managementul informaţiilor,
localizarea şi trimiterea echipajelor de intervenţie în caz de urgenţă (http://www.en.m.wikipedia.org/wiki/Computer-aided_dispatch).
[Acest ultim "site" indicat oferă o descriere detaliată a metodologiei (procedurilor americane) şi echipamentelor necesare,
bănuiesc că şi EADS oferă lucruri similare]. Există acolo pe undeva o problemă
de dezambiguizare a locaţiilor, ceea ce este considerat cea mai importantă
etapă a managementului informaţiilor. La fel de importantă este geocodarea,
adică transpunerea locului evenimentului în coordonate propice.
„Soluţiile de reacţie în caz de urgenţă” oferite de EADS nu se limitează
doar la acest sistem 112 de siguranţă publică. Ele mai conţin şi „sisteme
integrate din mai multe puncte de control legate în reţea”, „soluţii de comunicare
securizată radio”, „alertare activă prin a personalului
echipelor de intervenţie”, „prevenirea populaţiei şi notificarea situaţiilor de
urgenţă”. Cea din urmă soluţie permite autorităţilor livrarea rapidă a
informaţiei critice întregului public sau unor persoane selectate (grup-ţintă)
în orice zonă şi prin orice posibil mijloc de informare, chiar şi prin
telefoanele mobile. Cu alte cuvinte,
dacă acest element din sistemul EADS ar fi fost implementat la noi, atunci şi alţi
voluntari s-ar fi putut implica în operaţiunea de căutare salvare a
echipajului SMURD, astfel crescând şansele de salvare. Dacă elementul „CAD &Mapping” ar fi fost
implementat, atunci localizarea şi
trimiterea echipelor adecvate pentru salvare ar fi fost infinit mai eficientă.
Totuşi, poate că vorbesc necunoscând corect situaţia, poate că aceste elemente
există, fiindcă se spune că s-ar fi cheltuit (absorbit) pentru EADS cca. 1 miliard de euro. Ce bine ar fi să cunoaştem concret pe ce s-au cheltuit banii ! Dar, să
ne punem întrebările: Există la noi transparenţa reală necesară evaluării cetăţeneşti a activităţilor politice şi administrative? Sunt reformele de la noi autentice ? Mai
poate cineva pune ordine în ţara asta ? Pentru că nici aşa pare că nu se mai poate!
Cu multă vreme în urmă, în istoria ţării noastre administrarea pieţelor din
oraşe era încredinţată zilnic, prin rotaţie, unui ofiţer de serviciu din
garnizoana locală. Comandantul pieţei …
