Despre Oficiul de influenţare strategică creat de către Departamentul Apărării al SUA am auzit şi eu de pe internet (http://en.wikipedia.org/wiki/Office_of_Strategic_Influence) care ne spune următoarele: Înfiinţat pe 30 octombrie 2001 acesta a avut misiunea principală de a sprijini războiul împotriva terorismului prin intermediul unor operaţii psihologice în state-ţintă care generau activităţi teroriste. Activitatea sa este învăluită în mister, deoarece, după ce opinia publică a luat cunoştinţă de existenţa sa, secretarul apărării Donald Rumsfeld a anunţat la sfârşitul lunii februarie 2002 încetarea activităţii acestuia şi trecerea personalului la un alt departament. Se presupune doar că OSI era autorizat să efectueze activităţi de înşelare a unei populaţii ţintă prin prezentarea de informaţii false, imagini sau afirmaţii. Alte zvonuri spun că OSI ar fi trebuit să fie doar un centru de propagandă prin crearea de materiale propagandistice şi că nu ar fi avut misiuni de dezinformare. Misterul continuă deoarece anumite surse afirmă că în noiembrie 2002 Rumsfeld ar fi afirmat într-o conferinţă de presă că acesta a dispărut doar ca nume.
Acum eu cred că marile puteri îşi permit crearea unor atare structuri şi că aşa ceva va fi posedând şi Rusia, şi China, şi altele. Şi mai cred că urmând modelul marilor puteri chiar şi state mai micuţe şi-au creat organisme asemănătoare, însă nu la nivel strategic. Problema nu este anvergura operaţiilor, ci specificul şi calitatea acestora. Din această perspectivă, serviciile secrete ale oricărui stat suveran ar trebui să fie pregătite pentru a contracara şi a nu permite influenţarea afacerilor interne sau cel puţin pentru a asigura condiţii minime rezonabile de păstrare a unui climat politic intern adecvat şi echilibrat.Ce fel de activităţi desfăşoară structurile de genul OSI ? Desigur este vorba despre campanii de influenţare.
Credinţa mea intimă este că aceste oficii speciale se folosesc mult de mass-media naţională ca formator şi multiplicator de opinie şi că jurnaliştii sunt ţinta predilectă a lor. Opinia mea este că influenţarea populaţiei urmează un proces gradual, în trepte. Astfel, într-o primă etapă jurnaliştii de la toate publicaţiile trebuie convinşi (supuşi unui proces de schimbare a opiniilor şi atitudinilor) în concordanţă cu misiunile prevăzute. În pasul următor care nu exclude existenţa şi a unei linii de influenţate directă a populaţiei jurnaliştii vor transmite mai departe cu convingere opiniile şi vor transmite atitudinile dorite de influenţatori. Din această perspectivă, preşedintele suspendat a avut dreptate când a vorbit despre un anumit risc de securitate naţională legat de mass-media. Dar, nu ştim de fapt ce a dorit să spună, deoarece mai nimic nu este transparent la noi, statul prefigurându-se ca o rocă opacă şi inertă în comunicarea cu cetăţeanul. Poate că din premise eronate se ajunge la o concluzie adevărată sau există un alt adevăr.
Referitor la un risc de securitate naţională prin influenţarea mass-media, acesta în situaţia actuală a unei lumi globalizate există mereu ca potenţial. Ce se poate face pentru prevenire ? Jurnaliştii şi oamenii noştri din mass-media sunt persoane inteligente şi cred că sunt şi responsabile chiar dacă trebuie să se supună cerinţelor momentului, celor două legi care cer ca orice eveniment să fie prezentat ca o contradicţie puternic antagonistă şi un spectacol. Fiind inteligente şi responsabile influenţarea lor este precondiţia unei operaţii acoperite care să vizeze întreaga populaţie. Iar, condiţia preliminară pentru a evalua şi gândi critic dacă nu cumva se găsesc captivi într-un proces de persuadare este de a cunoaşte cel puţin definiţia unei campanii de influenţare. Ce este o campanie de influenţare ? După specialişti de valoare "este un proces care utilizează operaţii planificate - acoperite şi/sau la vedere (deschise) - care furnizează informaţie selectată şi indicii unor audienţe străine. Astfel de campanii de război psihologic încearcă să influenţeze percepţiile, cogniţiile şi comportamentele unor guverne străine, organizaţii, grupuri şi indivizi. Scopul operaţiilor psihologice este de a induce sau întări un comportament favorabil obiectivelor politice şi/sau strategice ale influenţatorului"(1). Este de reţinut faptul important că o campanie de influenţare strategică se desfăşoară la distanţe mari şi pe teritoriile altor state.
Acum că ştim toate acestea ne putem pune întrebarile şi va trebui să le răspundem neântîrziat dacă în aceste momente extrem de critice suntem supuşi unor campanii de influenţare externe sau/şi interioare şi cum am putea să ne vedem în linişte de problemele noastre interne ? Între iluzie şi realitate distanţa poate fi incomensurabilă fie prin diferenţiere extremă, fie prin identificare absolută.
(1) Kim Cragin, Scott Gerwehr, Dissuading Terror Strategic Influence and the Struggle Against Terrorism, 2005, RAND Corporation, p. 14 (http://www.rand.org/pubs/monographs/2005/RAND_MG184.pdf)
(2) Fotografie: http://www.allstarpics.net/0114001/012144791/office-of-strategic-influence-pic.html
P.S. Îmi pare rău că a trebuit să exemplific cu un caz de la prietenii şi aliaţii noştri americani, dar din păcate nu cunosc limba rusă sau chineză şi nici nu am reuşit să dau de vreo informaţie relevantă din alte zone, care să folosească la introducerea în subiectul dezbătut.
