Drumul spre noua Constituţie

Trebuie să recunosc că am reflectat îndelung la titlul acestui crâmpei de gândire îndreptată către drepturile şi libertăţile noastre, relaţia cu statul şi modul de întemeiere a statului. Iată că au trecut peste 20 de ani de la evenimentele care au creeat posibilitatea democratică a României şi, totuşi, nu pare că am atins idealul dorit. Avem un stat care să fie instrumentul cetăţenilor, ne bucurăm în mod real de drepturile democratice, este Constituţia corectă şi în acord cu principiile dreptului şi creştine sunt întrebări care ar trebui să ne frământe permanent, dacă dorim să generăm măcar condiţiile unui mediu politic corect şi profitabil în sensul aducerii unui nivel de prosperitate pentru toţi cetăţenii ţării. Din păcate, ceea ce se petrece acum demonstrează o indiferenţă extinsă faţă de treburile publice ceea ce a produs – în opinia mea – abdicarea de la principiul republican (nu-i aşa că ne place să ne definim forma de guvernare ca o “republică” ?) de la acele “Res Publicae” (afaceri, interese, lucruri publice). Dar, se uită, adeseori, primul principiu care derivă de aici: “Nici o lege decât pentru interesul public”. Cunoaşterea Constituţiei, a structurii, mecanismelor şi procedurilor statului de către fiecare persoană este condiţia emergenţei activismului civic. Nu poţi critica şi schimba ceea ce nu cunoşti. Din această perspectivă, se pare că  postmodernismul prin intermediul unei mass-media deturnate de la scopurile sale sociale produce un tip special de “om nou”, dezinteresat şi lipsit de cunoştinţe faţă de treburile publice, de afacerile cetăţii, dispus oricând să-şi delege fără discernământ partea de putere unor persoane autointitulate “clasă politică”. Nu e mai puţin adevărat că şi clasa politică se încadrează la fel de bine în noua tipologie globalistă, ea în majoritate părând a fi la fel de dezinteresată de treburile publice, în schimb foarte interesată de buzunarul propriu. Bine ar fi să cad în capcana neadevărului dat de falsa generalizare. Întâmplător, am descoperit la anticariat un manual de liceu din 1935 al profesorului Dem. P. Toader din Bucureşti. Nu am reuşit să adun nici un fel de informaţie despre viaţa profesorului de drept şi economie politică, pentru că într-o “bună” tradiţieaproape toate şcolile din România nu şi-au cercetat şi afişat propria istorie în sensul prezentării muncii unor profesori. Chiar şi acest lucru spune ceva, poate denumi un curent ideologic “indiferentist” românesc, ce împiedică dezvoltarea firească fie ea economică sau politică. Răsfoind acest manual am înţeles sau mi s-a părut că înţeleg din ce cauză unele lucruri sunt nefireşti în democraţia noastră. Lecturarea manualului a făcut să-mi revină în minte o mai veche definiţie a politicii care spunea că “politica este arta prin care facem să meargă bine economia”, evident şi prosperitatea noastră a tuturor. Mi-aş permite să recomand citirea manualului, mai ales că subiectul este legat de revizuirea actualei constituţii. Poate că procedând, astfel, “Noua Constituţie” va fi o armă mai bună în mâna cetăţeanului. Se va subînţelege, desigur, că aşa cum cultura este arma de luptă şi apărare a omului împotriva efectelor nefaste ale naturii, tot aşa statul de drept (Constituţia plus instituţiile) este mediul care-l apără pe cetăţean de abuzuri, instaurând totodată justiţia socială.
Sunt extrem de interesante şi utile introducerile istorice cu prezentarea Constituţiilor mai vechi. Mi s-a părut un capitol bun “Suveranitatea”. Acolo vom întîlni ideea că “republica este recomandabilă ca formă de guvernământ pentru statele ajunse la un grad înaintat de cultură, căci numai ele sunt capabile să aleagă în fruntea lor persoanele cele mai bine pregătite pentru supremele demnităţi”. Iată că într-o republică salvarea vine de la cultură. Interesant este şi “Principiul separării puterilor”. Aici, autorul ne vorbeşte despre separarea absolută, sistem american “dar care nu este acceptabilă, deoarece organele lucrând fără nici o legătură între ele ajung de se sabotează, fiecare tinzând să subjuge pe celelalte, astfel încât statul are de suferit”. Eu zic că şi cetăţeanul. Aici, vom înţelege că “puterea executivă face regulamentele de aplicare a legilor”. Instituţia asumării şi legiferării de către executiv viciază principiile politice. Subcapitolul “Colaborarea puterilor” ne arată cum se pot controla reciproc puterile. “Puterea legiuitoare-reprezentaţiunea naţională” ne explică din ce cauză este superior un sistem bicameral. Partea de drept administrativ atinge şi problema contenciosului administrativ care trebuie să fie unica instanţă ce judecă actele de autoritate luaate abuziv împotriva cetăţeanului. Mă întreb dat fiind că există o lege generală a contenciosului administrativ cum de s-a permis prin lege specială (L 263/2010) o altă jurisdicţie decât cea legală. Aceasta arată în fapt că lumea formelor fără fond continuă să existe în ţara noastră, că există forma contencios fără fondul contenciosului şi că prin diferite tertipuri autoritatea publică se poate sustrage controlului judecătoresc. Mai găsesc undeva “Domeniul public şi privat” unde ni se explică că bunurile din domeniul public sunt inalienabile şi imprescriptibile. Cîte afaceri nu s-au făcut la noi şi aiurea pe baza unei legi care permite trecerea domeniului public în cel privat însoţit de consecinţele că a devenit alienabil şi prescriptibil. Mi s-a părut interesantă şi ideea “Consiliului legislativ”. Instituţiile  “pretorului” şi “notarului” erau formidabile, deoarece nu lăsau loc prostiei şi abuzurilor în administraţia locală rurală. Poate că viitoarele regiuni ar putea prinde câte ceva de aici. Am înţeles că sistemele de recrutăre a magistraţilor sunt toate cu imperfecţiuni şi trebuie căutate forme mai bune. Şi multe altele. Dar, evident manualul trebuie citit şi recitit din scoarţă-n scoarţă până la înţelegere.
Autorul manualului exemplifică şi clarifică cu Constituţie din 1923. Găsesc că unele lucruri erau bune acolo. Închei cu convingerea că dacă un elev din ultimul an de liceu de la începutul deceniului al patrulea din secolul trecut putea fi format de şcoală ca un cunoscător al treburilor publice, cu atât mai mult se va putea forma un utilizator de “facebook” din zilele noastre.
Drumul către revizuirea Constituţiei actuale trebuie să înceapă cu înţelegerea mecanismelor şi procedurilor statului, deci cunoştinţe minime de drept constituţional şi administrativ. După aceea, în mod conştient şi înţelept trebuie votată sau nu o formă sau alta pentru o nouă Constituţie. Sper că materialul prezentat va fi folositor rezerviştilor militari pentru a delibera şi decide în cunoştinţă de cauză.
Emil Pop
http://www.scribd.com/doc/146248998/Drept-Constitutional-si-Administrativ