Acest articol a fost publicat pe http://politicstand.ro/huliganii-cu-par-alb/ de o tocilara pedelebista
luni, 15 octombrie 2012
Un articol globalist
Cu scuzele de rigoare,postez un articol trimis de un bun si apreciat prieten, legat de parul alb al pensionarilor.
Acest articol a fost publicat pe http://politicstand.ro/huliganii-cu-par-alb/ de o tocilara pedelebista
Huliganii cu păr alb
Angela Tocilă
Acest articol a fost publicat pe http://politicstand.ro/huliganii-cu-par-alb/ de o tocilara pedelebista
Huliganii cu păr alb
Angela Tocilă
Huliganii cu păr alb au apărut în ianuarie 2012, au
fost scosi din papuci si pijamale, adunati de prin parcuri unde chibitau vreun
joc de table, de prin itrandurile cu intrare gratuită pentru pensionari, din
mijloacele de transport gratuite pentru pensionari și din stațiunile gratuite
pentru pensionari. Li s-a amintit că crapă de foame, că li se desfiintează
smurdul si salvarea si nu vor mai avea pe cine să cheme când au diaree sau
colici biliare după ce se-ndoapă ca porcii după post. Le-au arătat vinovatul si
i-au invitat să-l scuipe în orice ocazie, indiferent ce face, bine sau rău și
ei au consimțit bucuroși că li se oferise în sfârșit ocazia la care tânjiseră
în dictatură dar în secret deplin, să schimbe țara. Și-au îndesat protezele în
gură, au învățat sloganurile pe de rost, că huiduielile le știau deja, au luat
banul și s-au pus pe treabă.
Voiculescu a decis că armata lui are nevoie de un
lider si l-a însărcinat pe Dogaru să mâne trupele de hodorogi pârtâiti în
luptă. Mosii și-au îndesat cozoroace pe capetele seci să nu-i bată soarele-n
neuronul încă zglobiu, iar doamnele și-au pus pălării cu panglici înflorate,
semn de distincție și respectabilitate, asta până și-au deschis gurile știrbe
și și-au vărsat veninul de năpârci idioate, blestemând și înjurând ca ultimul
birjar. Și-au înmuiat labele proletare în piscina vilei Dante și-au porcăit-o
pe Ioana Băsescu pe stradă. Au țipat că au muncit o viață-ntreagă de s-au rupt
frecând strungurile prin uzine, plimbând hârtii prin instituții, dând cu
subsemnatul pe la Secu. Militarii în rezervă au suferit cel mai mult, ei având
de luptat prin crâșme, umilind soldații prin cazărmi, bătându-și nevestele și
copiii acasă. Le-a fost atât de greu toată viața încât acum la bătrânețe, s-au
decis în sfârșit să trăiască tinerește, luând frâiele democrației în mâini și
dând cu ea de pământ.
Rușine n-au. Au pierdut-o demult de pe vremea când se
călcau în picioare la cozi la parizer, aclamau și aplaudau familia Ceaușescu,
își turnau vecinii care primeau străini în vizită. Au mai lăsat din ea după 89
la cozile pentru bilete de tratament, unde se luptau pe viață și pe moarte, la
cele pentru alimente gratuite pe care le cărau cu taxiul, la pupări de moaște,
la sarmale. Luptele lor sunt totale: iau sarmaua sau mor, iau biletul de tratament
sau mor, pup moaștele sau mă ia dracul. Ei urăsc pe toată lumea: pe tineri că-s
frumoși și-n putere, pe bogați pentru că au bani, pe săraci că-s proști, pe
copii că-s obraznici. Îl iubesc doar pe poștaș că le-aduce pensia și pe
Voiculescu că le dă bani și ocazia, mijloacele de a-și manifesta ura.
În condiții normale ar putea părea niște bunici
cumsecade care tocmai ce-au pus nepoțeii la culcare, i-au învelit cu dragoste
și le-au spus povești. Doar că ei nu știu povești pentru că n-au citit în viața
lor o carte, nu și-au pus nepoții în pătuț pentru că probabil nici fiii sau
fiicele nu-și lasă copiii pe mâna lor. În condiții normale, părul alb ar
fi dovada înțelepciunii, a unei vieți din care ai învățat ceva, a
respectabilității. În toate culturile, seniorii sunt respectați și ascultați.
La noi, seniorii protestatari de ocazie nu sunt altceva decât țoapele, curvele,
turnătorii, cizmele, foștii activiști de partid care au îmbătrânit degeaba
și-au trecut prin viață ca gâsca prin apă, având o singură grijă, să le fie
mațul plin.
Azi s-au dus să scuipe și să huiduie o pereche de
tineri căsătoriți, cu nerușinare de derbedei fără căpătâi. S-au dus să-și verse
veninul acumulat la antena 3 unde-și trăiesc viețile inutile, jalnica existență
de nevertebrate mereu flămânde, după care cu siguranță mulți dintrei ei, se vor
duce pioși mâine la biserică unde popi burdihănoși le vor ierta cu mărinimie
orice păcat contra unei sume modice ruptă din tainul murdar primit de la
stăpânul Voiculescu… Și dacă le spui că-s neam de slugă și le bați obrazul, te
scuipă și cer respect.
Autor: Angela Tocilă