 |
| Cercetare privind crearea unui sistem de partid transnaţional, 2010 |
Încă de la începuturile fondării Uniunii Europene exista şi ideea creării unei structuri politice care să rezolve o problemă de comunicare, mai bine zis de armonizare a politicilor comune europene cu politicile naţionale. Altfel spus, între europarlamentari şi partidele naţionale dialogul era excepţia şi nu regula şi adeseori politicile naţionale promovate de guvernele naţionale erau în dezacord cu politica (comună ?) a UE. Aşa a apărut, iniţial grupul creştin-democraţilor (începutul anilor '50), pe urmă un Comitet politic care să armonizeze politicile creştin-democrate, ulterior în baza unor proceduri similare a apărut Partidul European Creştin-Democrat.
Nu avem vreme să ne ocupăm de istoria creării PPE (1976, dar cu acest nume din 1978), ar fi însă de subliniat că Wilfried Martens pe filiera creştin-democrată a avut un rol important în accelerarea creării partidului . Important este că cel puţin o parte dintre ideologii UE au conceput procesul de creare a Uniunii Europene ca o dezvoltare graduală care să pornească de la o piaţă comună, o uniune economică, o uniune monetară şi în final una politică, reprezentată de un partid transnaţional. Între justificările ulterioare privind intenţia organizării se prezintă şi aceea că "ceea ce aveam în minte era mai degrabă o asociaţie ca un club politic care să furnizeze un cadru de dialog între figurile politice din statele membre şi grupurile europarlamentare. Impulsul final [ca o contrareacţie-n-a.] l-a dat alianţa politică între socialişti şi partidul comunist francez, cât şi dezvoltarea ideologică a unor partide comuniste în "euro-comunism [...]" (apud Hans August Lücker and Karl Josef Hahn, Christliche Demokraten bauen Europa, Bonn, 1987, 130.)
Mă întreb însă dacă ideologii creaţiei Uniunii Europene şi a Partidului European Transnaţional au fost exclusiv europeni. Cel mai probabil, răspunsul este nu, deoarece trebuie să ne amintim de existenţa blocului sovietic în anii de pionierat ai UE şi de interesele SUA privind anticomunismul şi îndiguirea comunismului. Oricum am privi lucrurile ajutorul economic (planul Marshall), reconstrucţia unei Europe Unite ar fi avut nevoie şi de un gardian care să asigure faptul că socialismul sau comunismul vor fi dacă nu eliminate, atunci cel puţin reduse la un nivel care să nu contravină intereselor statale ale SUA. Un partid transnaţional ar fi reuşit să suplinească un astfel de rol.
Este PPE un partid autentic transnaţional ? Este acesta gardianul SUA împotriva comunismului ? Greu de afirmat, deoarece nu este deloc uşor a fi descoperite caracteristicile care să confere respectivul titlu acestei organizări. Poate doar dacă ar fi analizate Internaţionala muncitorească, a II-a şi a III-a. Totuşi, PPE întreţine legături strânse cu SUA. Dacă e să ne luăm după Wikipedia atunci "The EPP has close relations with the International Republican Institute (IRI), an organization funded by the American government specially to promote democracy and democratization. EPP and IRI cooperate in the framework of the 'European Partnership Initiative'.[11] EPP President Wilfried Martens endorsed Sen. John McCain, the Republican nominee for president, in the 2008 United States election[12] (McCain is also IRI Chairman)".(http://en.wikipedia.org/wiki/European_People%27s_Party#EPP_and_the_US)
Dar, în locul unor caracteristici UE ne propune proceduri pentru crearea unui astfel de sistem (http://www.eui.eu/Projects/EUDO-OPPR/Documents/StudyOPPR-PE.pdf).
Până una alta, PPE este cel mai puternic grup parlamentar din Uniunea Europeană. Este o structură extrem de sofisticată care posedă propriul "think-tank" (http://www.europeanideasnetwork.com/) ba chiar şi o televiziune proprie (http://www.eppgroup.eu/tv/default_en.asp?vid_id=110204_twa" difuzată prin internet. Aici, am descoperit şi două reportaje televizate profesioniste despre România.
http://www.eppgroup.eu/tv/default_en.asp?vid_id=081017_event
şi
http://www.eppgroup.eu/tv/default_en.asp?vid_id=100916_event
Dintre românii care fac parte din PPE îi putem cita: 1) pe domnul membru PDL Marian Jean Marinescu care ocupă din iunie 2009 funcția de vice președinte in cadrul grupului PPE. El este responsabil pentru grupul de lucru “Buget şi politici structurale”, coordonând lucrările grupului PPE în cadrul comisiilor de buget (BUDG), de control bugetar (CONT), de dezvoltare regională (REGI), de agricultură (AGRI), de pescuit (PECH) şi de provocări politice (SURE). (http://www.marian-jean-marinescu.oltenia.ro/?cat=7). Ei, ei, provocările politice ? ...astea trebuie eliminate nu-i aşa ?; 2) pe domnul Dacian Cioloş (http://www.epp.eu/commission.asp?z=5D57). Spre onoarea lor, aceştia nu s-au implicat în recentul scandal politic, ştiind că "bună sau rea, este patria mea" şi aplicând mai vechiul principiu că "rufele murdare se spală în familie".
Despre PPE, ca instituţie, numai de bine. O fi sau n-o fi transnaţional asta nu pot s-o declar. Legat de evenimentele din urmă, însă, am îndoieli privind corectitudinea evaluării situaţiei din România. Acestea ar putea fi puse şi pe seama persoanelor din conducerea PPE şi a Comisiei Europene, dar în locul psihologizării unei probleme politice, poate că ar fi mai rodnică o interpretare fenomenologică. Să punem între paranteze toate pornirile viscerale şi să vedem poziţia României în interiorul UE, în anii de după aderare care au coincis cu regimul politic PDL. Ajutoare financiare care nu sunt absorbite, altele (nu puţine) suspectate de fraudă. O economie care dă rateuri, trăgând în jos economia europeană. Foarte multe infracţiuni comise de cetăţeni români în exterior. O emigraţie masivă din impotenţa generării locurilor interne de muncă. Acestea ar fi aspecte vizibile semnalate de organismele UE, mass-media şi FMI. Dar, care sunt celelalte aspecte şi cum au ajuns ele la cunoştinţa UE ? Păi, uitându-ne bunăoară fie şi numai pe blogul domnului Marian Jean Marinescu vom observa că în exterior se bate monedă pe reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei. Astfel, "în data de 6 iunie 2012 europarlamentarul Marian Jean Marinescu, împreuna cu Fundația Hannns Seidel, a găzduit la Bruxelles, o conferință referitoare la "Reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei: cazul românesc." La conferinţă s-a discutat despre statul de drept şi transparenţă ca precondiţii ale integrării depline în UE. De asemenea, cum Comisia europeană acordă sprijin şi evaluează printr-un mecanism de verificare progresele înregistrate. Şi cam atât. Ce nu ştie Comisia europeană despre statul de drept şi transparenţă, o ştim în schimb mai bine noi cei de pe aici înscrişi pe listele permanente de vot. Cei de pe listele suplimentare o ştiu mai mult intermediat prin fel şi fel de institute culturale şi ambasade. S-ar putea spune multe, dar nu vrem să ne împroşcăm cu noroi ţara.
Totuşi, îi rugăm pe campionii democraţiei din PPE şi CE să ne înveţe cum să ajungem la statul de drept, cum să ajungem la transparenţă, cum să eradicăm corupţia, cum să ajungem la eficienţă economică ? Să se informeze mai bine asupra situaţiei interne şi să nu mai creeze situaţii ilare şi ridicole. Legat de recenta problemă a referendumului Doamna Viviane Reding ar fi trebuit să judece aşa: Domnul preşedinte suspendat a spus că "puciştii uselişti" nu se lasă până nu ne iau justiţia. Dar, vezi bine că din ce spune regimul PDL şi ce se discută prin conferinţe la Bruxelles justiţia trebuie reformată (pentru că nu e bună). Atunci, la ce dracu' să ia ăia justiţia şi de ce să o păstreze ăştialalţi ? Îmseamnă că, totuşi, e bună la ceva. Domnul Barroso a fost îngrozit când Monica Macovei a declarat ritos că a fost dată o "lovitură de stat". Dar, se ştie că statul nostru nu e transparent. Şi dacă nu e transparent, atunci bineînţeles că "lovitura de stat" poate însemna orice altceva, de la un referendum legal pentru demitere până la un croşeu la figură. Deci, trebuia mai multă precauţie în evaluarea informaţiilor. Despre "statul de drept" cu "curtea constituţională" nu vreau să vorbesc. Dar, despre statul tradiţional, da. Când i se organizează unui europarlamentar, rudă de gradul 1 cu preşedintele proaspăt repus în funcţie prin intervenţia fermă a UE şi SUA, o "nuntă cu dar", unde peste 600 de invitaţi pun în plic de la 1 la 2 mii de euro, mă gândesc că ăsta e statul tradiţional şi va fi cam greu cu integrarea. Pe la noi, la nunta tradiţională, când se face dar ca să fie ajutaţi tinerii miri ce cu greu pornesc un drum în viaţă mai întâi se întreabă naşii sau alte cunoştinţe: cât se pune în plic ?
Vă mulţumesc la rândul meu că prin intervenţia fermă aţi salvat instituţiile statului din România, acestea devenind mult mai consolidate acum. Mai aveţi, totuşi, încă o obligaţie de onoare. Să salvaţi instituţia democraţiei ! O veţi face ?
Referinţe:
1) http://www.springer.com/978-3-642-19413-9
2) http://en.wikipedia.org/wiki/European_People%27s_Party
