Calvar

Doamne, Dumnezeule, iartă-mă pentru păcatele mele din viața dedicată patriei ! Acum, că poate m-am gândit și la viitorul meu atunci când am susținut examen la o școală militară, asta e treaba mea cum va fi fost și a celorlalte persoane care și-au ales alt drum. Însă, unicul lucru sigur e că m-am gândit la stabilitatea și previzibilitatea vieții. La faptul că legile militare, nu foarte stufoase și complicate de altfel, vor fi respectate până la sfârșitul lumii. La ideea că odată ieșit la pensie voi beneficia de o pensie care să-mi permită să-mi mențin standardul de viață atins pe ultima funcție și bineînțeles după munca efectuată în condițiile privațiunilor și greutăților. Nu a fost să fie așa. Am ieșit în 2003 cu o pensie cât de cât acceptabilă. M-am bucurat de o pensie bună, după intrarea armatei în NATO. Pe urmă am trecut prin calvarul dezinformării și manipulărilor guvernelor democrate de sub Băsescu. Acțiunilor josnice ale politrucilor guvernanți li s-a răspuns cu demnitate. Văzând guvernanții că nu reușesc să ne ciuntească pensiile, au recurs la alt șiretlic. Recalculări și recalculări dintre cele mai fantastice care ne-au diminuat venitul prin reguli de neactualizare din care nu a scăpat nimeni. Exceptând doar unele foste cadre active care au avut sporuri de comandă. Astfel, că acum avem cadre la aceleași funcții și vechime cu 4-5 valori diferite de solda rezervistului. Și cică e bine. Mie mi se pare că toată bătaia de joc este un război psihologic și biopolitic împotriva grosului rezerviștilor, adică împotriva acelora care mai pot riposta cu arma în mână în situația izbucnirii unui război hibrid aici. Că în rest ...cine mai știe să lupte ? Nu ar fi fost posibil fără indiferența militarilor activi care, în urma unei îndoctinări ciudate, se simt deosebiți de noi, ei fiind superiori, iar noi o pleavă. Vine și vremea lor, poate mai curând decât cred.