Ce planuri are Putin cu Ucraina şi cu Europa? Răspunsul este NOVOROSSIYA

Prestigioasa jurnalistă americană Anne Applebaum, laureată a premiului Pulitzer şi soţie a ministrului polonez de Externe, Radek Sikorski, argumentează într-un text de opinie publicat în Washington Post nevoia Europei de a se pregăti de război. Principalul motiv este un concept încă abstract pentru publicul larg, „Novorossiya”, care a fost folosit deja de două ori de către Kremlin în declaraţii cu privire la conflictul din Ucraina: prima dată, în aprilie; a doua oară, vineri. Pe scurt, este vorba despre refacerea unei regiuni istorice din vremea Imperiului Ţarist, care cuprindea aproximativ o treime din actualul teritoriu al Ucrainei - sud şi est. Gândul v-a prezentat pentru prima dată acest concept în urmă cu două luni, într-o corespondenţă de la Bălţi. Pornind de la textul Annei Applebaum, vom relua acest concept, de această dată pe larg.

Război în Europa - o idee isterică? Aceasta este întrebarea pe care o propune jurnalista Anne Applebaum în ultimul ei articol de opinie din Washington Post. Răspunsul scurt este „nu”. Argumentul la fel de scurt este „Novorossiya”, un concept pe care Vladimir Putin l-a plasat pentru prima oară în discursul lui public, cu referire la conflictul din estul Ucrainei, în timpul sesiunii anuale de întrebări şi răspunsuri din 17 aprilie. Novorossiya este o recâştigare a controlului asupra unor teritorii din perioada ţaristă.

Anne Applebaum, care este şi soţia lui Radek Sikorski, influentul ministru polonez de Externe, îşi deschide articolul cu o relatare dublă: povestea poveştilor pe care le-a auzit mai toată viaţa sa despre vara lui '39 în Polonia. O imagine se distinge: un portret de familie de la o nuntă, în grădina casei în care Applebaum şi Sikorski locuiesc acum: „Toate aceste imagini poartă aerul unei catastrofe iminente, căci ştim ce s-a întâmplat pe urmă. Septembrie 1939 a adus cu sine invazii şi dinspre est, şi dinspre vest, ocupaţie, haos, genocid. Cei mai mulţi dintre invitaţii de la acea nuntă din iunie aveau să fie ori morţi, ori în exil. Nici unul dintre ei nu s-a mai întors în această casă”.

Ce legătură are nunta aceea poloneză din iunie 1939 cu zilele noastre? Nunta reprezintă o greşeală care se repetă şi acum, la finalul verii lui 2014, sugerează Applebaum: „În loc să organizeze nunţi, (acei polonezi, n.red.) ar fi trebuit să lase totul baltă şi să se fi pregătit pentru război total, cât încă o mai puteau face. Şi acum trebuie să întreb: ar trebui şi ucrainenii, în vara lui 2014, să facă la fel? Ar trebui central-europenii să li se alăture?”.

Deşi la prima vedere sau pentru urechile unui vest-european ori american aceste întrebări par să pornească de la premise exagerate, ele sună mult mai raţionale pentru central- şi est-europeni, care văd deja anumite motive repetându-se. Oamenii din această parte a Europei simt un pericol care pentru occidentali poate părea exagerat. El nu este însă nefondat. Argumentul principal se rezumă printr-un singur cuvânt: „Novorossiya”. Pentru a doua oară în acest an, prima dată fiind în aprilie, Putin a folosit intenţionat acest cuvânt cu referire la Ucraina de Est. Cel mai recent, conceptul apare în titlul unui mesaj public al lui Putin către „miliţia” din Novorossyia:

Ce este „Novorossiya”

În a doua parte a secolului al XVIII-lea, Rusia ţaristă câştiga în faţa Imperiului Otoman o regiune care se numea „Novorossiya”, Noua Rusie. Regiunea cuprindea actualele provincii (oblast) Harkov, Lugansk, Doneţk, Kherson, Nikolayev şi Odesa. În total, aproximativ o treime din actualul teritoriu ucrainean. La începutul Uniunii Sovietice, Novorossiya a devenit parte a Republicii Socialiste Sovietice Ucraina şi a rămas în componenţa Ucrainei după căderea Cortinei de Fier.

Conceptul de Novorossiya este cheia înţelegerii a ceea ce se întâmplă în estul Ucrainei, spun experţii - gândul v-a prezentat o astfel de voce în urmă cu două luni, într-o corespondenţă din Bălţi, Republica Moldova, pe care o puteţi citi AICI.

„O Transnistrie uriaşă”

Planul lui Putin este recâştigarea acestei provincii istorice, pe care o consideră rusească. Primul pas este apelarea la tactica folosită cu succes de Rusia în R. Moldova - Transnistria - şi în Georgia - Osetia de Sud şi Abhazia. Nu trebuie să ne gândim neapărat la anexare formală la Rusia - să ne imaginăm efectul geopolitic pe care l-ar avea în Europa crearea unei „Transnistrii uriaşe” (Vladimir Socor, Jamestown, cu referire la Donbas) în sudul şi estul Ucrainei. Ipoteza a fost discutată în repetate rânduri şi de preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko. Pentru că nu a reuşit deocamdată să creeze replici ale situaţiei din Donbas (Doneţk şi Lugansk) în celelalte provincii ale Novorossiyei, Vladimir Putin şi-a pus în aşteptare marele plan ţarist şi face tot posibilul pentru a rupe aceste provincii din Ucraina - prima condiţie fiind îngheţarea conflictului. O carte pe care a jucat-o de la început în acest conflict este prezentarea lui drept unul intern, un război civil, când el este de fapt un conflict ruso-ucrainean, mai crede Socor.

I-a reuşit, dovadă fiind limbajul politic european şi american cu referire la ce se întâmplă în Ucraina. În tot acest peisaj, Rusia s-a prezentat drept arbitru, insistând că autorităţile de la Kiev trebuie să negocieze cu liderii autoproclamatelor republici independente Doneţk şi Lugansk. Este, de fapt, un război prin proxy. Rând pe rând, după Doneţk şi Lugansk, toate aceste regiuni vor fi sateliţi sub control rusesc care vor recrea Novorossiya*.

O altă modalitate de a înţelege Novorossiya este definiţia pe care i-o dă analistul politic Vladimir Socor: o entitate cvasi-statală, plasată sub protectorat rusesc. Republicile autonome Doneţk şi Lugansk vor fi integrate în Novorossiya, însă până atunci trebuie să fie proiecte solide pe cont propriu şi, desigur, în afara controlului Kievului, indică expertul.

Privit din prisma conceptului de Novorossiya, şi anunţul lui Vladimir Putin  despre nevoia creării unui nou stat în sud-estul Ucrainei capătă alte înţelesuri.

„Profeţii” Novorossiyei şi întrebările războiului

Întorcându-ne la Anne Applebaum, jurnalista laureată a Premiului Pulitzer dă câteva exemple de promotori ai Novorossiyei: Academia de Ştiinţe a Federaţiei Ruse pregăteşte o istorie a Novorossiyei, care ar urma să fie publicată în această toamnă şi va susţine argumentul lui Putin privind dreptul ruşilor de a recâştiga această regiune (cu toate că Putin nu pare să fie prea îngrijorat de argumentul similar cu care ar putea veni Turcia să revendice controlul asupra provinciei, dat fiind că a fost întâi a Imperiului Otoman şi mai apoi a Imperiului Ţarist).

De asemenea, mai spune Applebaum, în mediul politic din Moscova circulă hărţi ale Novorossiyei.

O dată ce va începe re-formarea Novorossiyei, pericolelele sunt nenumărate: „Novorossiya nu va putea fi stabilă atât timp cât va fi locuită şi de ucraineni, care vor vrea să rămână ucraineni. Soluţia la o asemenea problemă nu ne este străină. În urmă cu câteva zile, Aleksandr Dugin, un naţionalist radical ale cărui păreri au ajutat la conturarea celor ale preşedintelui rus, făcea o declaraţie extraordinară: 'Ucraina trebuie curăţată de idioţi', a scris el, cerând un 'genocid' împotriva 'rasei de ticăloşi'”.

Mai e şi disidentul rus Andrei Piotkovsky, cel care a publicat recent un articol despre faptul că Putin ia în serios efectuarea unor „atacuri nucleare limitate”, eventual împotriva unei capitale baltice ori a unui oraş polonez, pentru a demonstra că NATO este o entitate fără putere şi esenţă.

În finalul articolului ei, Applebaum se întoarce la întrebarea de la care a plecat: este justificat să pleci urechea la asemenea voci extreme? Istoria, cu ai ei Hitler şi Stalin, ne-a demonstrat că niciodată nu trebuie să ignorăm aceste voci. La fel ca pe Stalin, conchide jurnalista, „nici pe Putin nu îl poate opri cineva acum. Este, deci, un act isteric să te pregăteşti de război total? Sau este naiv să nu o faci?”. Răspunsul din titlul articolului: nu, nu este o idee isterică să ne pregătim de război.