miercuri, 3 noiembrie 2010

"Las' că pe voi vă-nlocuieşte !"



Iată, la câteva zile de la sărbătoarea din 25 octombrie un eveniment nefericit umbreşte iarăşi inimile noastre. Înzestrarea necorespunzătoare a aviaţiei militare adaugă încă o tragedie la şirul celor săvârşite deja până acum. Doi piloţi de valoare, doi camarazi apropiaţi, se sting din viaţă în floarea vârstei şi a puterii creatoare, din cauze care nu li se pot imputa, ci doar pentru că guvernul Boc nu a găsit resursele de finanţare pentru o primă tranşă de plată în valoare de 750 milioane de dolari până la 3 august 2010. După cum ştiţi, CSAT a aprobat în luna martie a.c. propunerea MApN de cumpărare de la partenerul NATO a 24 de avioane multirol F16, în uz. Acum, ce-i drept e drept, cică suntem în criză şi nu sunt bani. Dar, parcă în 2008-2009 nu eram în criză. Ce să mai vorbim. De 20 de ani statul acesta nu reuşeşte să cumpere nişte amărâte de avioane care să garanteze cu o probabilitate convenabilă viaţa piloţilor militari. Ori poate că nu vrea ? În cazul ăsta de o meschinărie remarcabilă se dovedeşte că nu face altceva decât să preia şi să continue vechile metehne ale statului socialist anterior. Şi legat de asta vreau să vă povestesc o întâmplare. Trecuseră mai mulţi ani de la 1980 înainte şi în regimentul nostru de artilerie antiaeriană fuseseră aduse nişte moderne puncte de comandă de baterie din arma geniului, bunkere care îngropate în pământ rezistau chiar şi la explozia unei bombe de aviaţie de mic tonaj. Drept să vă spun am fost mirat şi plăcut surprins de grija partidului, a statului şi a armatei pentru vieţile noastre. Cu mari eforturi şi hei-rup soldăţesc am reuşit să montăm şi să punem în funcţiune adăpostul. Nu conteneam să mă deplasez într-un dute-vino perpetuu din mijlocul tunurilor mele pînă în adâncimea bunkerului protector. Dar - ştiţi bine că Aghiuţă îşi vâră mereu coada pe unde nu trebuie, chiar şi în minţile noastre - la un moment dat un gând tulburător puse stăpânire pe mine. Păi, bine, bine - mi-am zis eu - dacă bomba asta explodează deasupra adăpostului, atunci asta înseamnă că scapă numai căpitanul (comandantul bateriei) în timp ce noi vom fi făcuţi praf şi pulbere. De, gând prostesc de locotenent. Dar, atunci cum vom continua lupta ? Tulburat de tot felul de îndoieli, mi-am zis că ce-ar fi să-l întreb pe şeful venit de departe să ne aducă adăposturile.
- D-le lt.colonel, permiteţi să raportez !O bombă de-aia de care ne-ati povestit care explodează deasupra bunkerului pe noi ne omoară ?
- Vă omoară, măi tovarăşe locotenent, sigur că vă omoară.
- Bine, dar atunci, tovarăşul căpitan care scapă cu viaţă din adăpost cum continuă lupta ? [Vizibil încurcat şi stând parcă să râdă şi să plângă a spus]
- Las' că pe voi vă-nlocuieşte !