Membrii filialei Cluj a SCMD pot contesta Decizia de revizuire a pensiei. Contestaţiile pot fi făcute după concepţie proprie sau după recomandările SCMD ori ale altor avocaţi. În general, cu excepţia unor mici detalii modelele sînt asemănătoare. Un astfel de model poate fi descărcat aici:
Model Contest a Tie Revizuire
Adresele Caselor sectoriale de pensii sînt:
1.Casa Sectorială de Pensii din M.Ap.N. – Bucureşti, str. Drumul Taberei nr. 7-9, Sectorul 6, cod poştal 061416
2. Casa Sectorială de Pensii din M.A.I.-Bucureşti, str. George Georgescu nr. 3, Sectorul 4, Cod poştal 040133
3. Casa Sectorială de Pensii din S:R:I- U.M. 0472 Bucureşti sau str. Amzei nr. 4, sectorul 1
marți, 31 ianuarie 2012
sâmbătă, 28 ianuarie 2012
Un drept de comentariu
În dimineaţa acestei zile pe la orele 00.15 într-o dezbatere televizată pe TransilvaniaLive întrebată fiind despre reducerea pensiilor în Romînia doamna consilier PDL Steluţa Racolţa a arătat că au fost reduse doar nişte pensii exorbitante, iar în ce priveşte cadrele militare în rezervă doar nişte pensii exagerate au fost aduse în limitele normale de 20-30 milioane. Ar fi un semn de echidistanţă ca la astfel de discuţii să fie invitaţi şi reprezentanţi ai cadrelor militare în rezervă din organizaţiile legale existente.
vineri, 27 ianuarie 2012
Purtătorul de biruinţă
Forţele terestre ale armatei române îşi sărbătoresc ziua armei pe 23 aprilie, data calendaristică a martiriului suferit de Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe -Purtătorul de Biruinţă. Este o zi glorioasă în care şeful statului, ministrul armatei, politicieni şi alţi cetăţeni aduc omagii militarilor armatei romîne care se sacrifică departe pe cîmpurile de luptă din străinătate pentru interese de stat nu uşor de observat de fitecine. Deducem din asocierea zilei de armă cu cea a martirului creştin Gheorghe că noi poporul, conducătorii, militarii îl omagiem şi-l comemorăm (ni-l amintim) pe martirul creştin şi fapta sa morală exemplară. Dar, ce a făcut acesta ?
Trăind în secolul III a. Ch., el provenea dintr-o familie creştină cu tatăl ofiţer în armata romană. A urmat cariera armelor ajungînd la gradul militar de tribun (comandant peste 3000 soldaţi). Cînd împăratul Diocleţian a decretat că toţi soldaţii creştini să fie arestaţi, iar ceilalţi să depună sacrificii zeităţilor păgîne, atunci tribunul (ofiţerul) Gheorghe a luat poziţie oficială refuzînd ordinul primit de la împărat. Rezistînd unor tentative de mituire şi corupere, a fost condamnat la moarte. Şi-a aşteptat cu seninătate sfîrşitul, dăruindu-şi averea la săraci şi pregătindu-se sufleteşte de moarte. A urmat asasinatul feroce. Supus torturii, a fost resuscitat de trei ori pentru a fi continuate torturile şi a simţi din plin durerea sa şi mînia împărătească. Pe 23 aprilie 303 a.Ch. a fost decapitat. Cu aceasta evenimentele oficiale, guvernamentale s-au încheiat şi în fapt purtătorul de biruinţă a fost biruit. Totuşi, din ce motiv se spune că este purtător de biruinţă ? Este purtător de biruinţă (de faptă) prin fapta sa, prin martirajul suferit. Devenind o prezenţă spirituală permanentă în mintea creştinilor contemporani şi viitori, prin fapta sa, a participat la curentul de idei ce în final a produs dispariţia stării de legalitate păgîne şi instaurarea unor forme de guvernare mai omenoase, întemeiate pe morala creştină. Ar urma şi o întrebare mai filosofică. Este respectiva dilemă "legalitate-legitimitate" o categorie recesivă sau un necesar pas dialectic pentru progresul umanităţii ? Pînă la aflarea răspunsului, altceva ştim sigur. Eroii mor primii !
Trăind în secolul III a. Ch., el provenea dintr-o familie creştină cu tatăl ofiţer în armata romană. A urmat cariera armelor ajungînd la gradul militar de tribun (comandant peste 3000 soldaţi). Cînd împăratul Diocleţian a decretat că toţi soldaţii creştini să fie arestaţi, iar ceilalţi să depună sacrificii zeităţilor păgîne, atunci tribunul (ofiţerul) Gheorghe a luat poziţie oficială refuzînd ordinul primit de la împărat. Rezistînd unor tentative de mituire şi corupere, a fost condamnat la moarte. Şi-a aşteptat cu seninătate sfîrşitul, dăruindu-şi averea la săraci şi pregătindu-se sufleteşte de moarte. A urmat asasinatul feroce. Supus torturii, a fost resuscitat de trei ori pentru a fi continuate torturile şi a simţi din plin durerea sa şi mînia împărătească. Pe 23 aprilie 303 a.Ch. a fost decapitat. Cu aceasta evenimentele oficiale, guvernamentale s-au încheiat şi în fapt purtătorul de biruinţă a fost biruit. Totuşi, din ce motiv se spune că este purtător de biruinţă ? Este purtător de biruinţă (de faptă) prin fapta sa, prin martirajul suferit. Devenind o prezenţă spirituală permanentă în mintea creştinilor contemporani şi viitori, prin fapta sa, a participat la curentul de idei ce în final a produs dispariţia stării de legalitate păgîne şi instaurarea unor forme de guvernare mai omenoase, întemeiate pe morala creştină. Ar urma şi o întrebare mai filosofică. Este respectiva dilemă "legalitate-legitimitate" o categorie recesivă sau un necesar pas dialectic pentru progresul umanităţii ? Pînă la aflarea răspunsului, altceva ştim sigur. Eroii mor primii !
miercuri, 25 ianuarie 2012
Revoluţia scurtă şi mintea românului ...
Alegoric vorbind, "revoluţia scurtă" (protestul paşnic) s-a încheiat atunci cînd furia populară a fost liniştită prin readucerea lui Raed Arafat în structurile de conducere din minister şi retragerea unui proiect de lege a sănătăţii care nu corespundea intereselor naţionale. Totuşi, evenimentele au continuat şi continuă încă la o altă scară intensională, îmbrăcând şi forme care cu siguranţă au trezit mirarea observatorilor interni şi externi. Ca toţi românii interesaţi de soarta lor viitoare, am ascultat cu interes clarificările oferite de preşedintele statului în alocuţiunea din seara zilei de 25 ianuarie 2012. Funestă dată în care unul dintre actorii îndrăgiţi ai românilor s-a stins secerat pe scena teatrului. Să fie un semn ?
Revenind la problemă încep prin a face remarca că întreaga alocuţiune a preşedintelui a pus în discuţie "mintea românului" şi a "poporului său". Căci ce altceva poate însemna declararea efortului de comunicare, necesitatea oferirii de numeroase explicaţii pentru înţelegerea şi acceptarea situaţiei actuale ? Aceasta înseamnă cu siguranţă asumpţia imaginii unei minţi necoapte la un presupus popor care nu poate nicidecum înţelege necesitatea acceptării suferinţei. Cîndva un intelectual a elaborat definiţii interesante structurînd vocabularul comun cu referenţiere în locuitorii formelor de organizare-state. Astfel, a diferenţiat între populaţie, popor şi societate, utilizînd drept criterii capacitatea de percepere a intereselor proprii şi categoria timpului. Astfel, populaţia este grupul uman care nu conştientizează interesele sale şi nu percepe decît prezentul; poporul începe să conştientizeze unele interese, trăind în prezent şi în trecut; societatea îşi cunoaşte interesele şi are capacitatea de a trăi (a studia şi face inferenţe) în trecut, prezent şi viitor. Cu alte cuvinte are idealuri şi capacitatea de a le pune în practică. Nu cred că preşedintele avea cunoştinţă de definiţiile respective cînd i-a vorbit "poporului său", dar cred că definirea esenţială a mulţimii de persoane care trăiesc în ţară este infinit de importantă chiar pentru "măria sa poporul" în lunga călătorie pentru descoperirea conştiinţei colective de sine şi a intereselor (binele comun).
Este menirea analiştilor să descopere cauzele protestului, va fi menirea jurnaliştilor să le interpreteze corect şi să difuzeze naţiunii române cunoaşterea (conştiinţa) de care are nevoie.
Totuşi, ce este în mintea romînului de la talpa ţării ? Cum de a îndrăznit mujicul care nu ştie diplomaţie şi alte cele, care în plus este şi un "coate-goale" să se răscoale încontra unor măsuri elaborate de elite cu evident mai multă expertiză în domeniile administrative, sociale şi politice ?
Ei, asta da întrebare şi nu ştiu - zău - cine poate oferi un răspuns pe măsură. Asistînd ca spectator la caruselul ameţitor al evenimentelor încerc şi eu să mi le explic.
În opinia mea, totul ar trebui explicat pornindu-se de la starea actuală a naţiunii. Dar, care este adevărata stare a naţiunii ? Conceptul sociologic al realităţii stratificate ne vine aici în ajutor. Simplificat spus, starea naţiunii este starea grupurilor societale care alcătuiesc "poporul său", raporturile cu resursele, cu statul, cu repartiţia, în special. Ce grupuri societale trăiesc în România ? E necesar ca o primă împărţire să fie efectuată după criteriul producţiei, în grupuri productive şi pasive. O a doua împărţire poate fi urban vs. rural. O a treia împărţire se face după accesul la resurse şi la repartiţie. Urbanul productiv accede resursele intermediat prin vînzarea forţei de muncă şi i se repartizează atît cît hotăreşte piaţa, în timp ce ruralul accede resursele nemijlocit şi şi le repatizează natural, după voia sa. Dar, categoria urbanului productiv se împarte în angajaţi la privat şi angajaţi la stat. La stat repartiţia (recompensarea muncii) nu se face după principii de piaţă. O grup mare neproductiv este reprezentat de populaţia îmbătrînită, pensionari civili sau militari. Aceştia primesc, după proceduri discutabile, o sumă de bani care să le permită supravieţuirea. Marginalii constituie un alt grup interesant neproductiv şi nu lipsit de greutate: este constituit din persoane care fie aparţin de subculturi particulare, fie nu muncesc din cauze imputabile. Dar, ei primesc bani în numele legitim al solidarităţii sociale. Astfel, de multe ori, unul care nu a muncit niciodată poate primi cam jumătate din ceea ce primeşte un pensionar care a muncit 40 de ani. O a patra împărţire poate fi efectuată după criteriul aparteneţei religioase active. O biserică naţională care pentru a se menţine pură şi apropiată de Dumnezeire îşi impune o retragere de la problemele lumeşti şi care transmite în acest mod credincioşilor modele de acţiune. Mai multe culte care nu diversifică prea mult plaja atitudinală. O a cincea împărţire poate fi făcută după criteriul implicaţiei cetăţeneşti sau al participării politice. Ce fel de partide avem în ţară ? Cîndva se vorbea de partidul unic multiform, de partide de club, de partide de interese. O a şasea împărţire poate fi făcută între tineri şi vîrstnici. O a şaptea se găseşte între partea educată şi instruită vs. ceilalţi. O a opta împărţire poate fi după stilul de imaginare a autoconducerii (democraţiei româneşti). Şi, evident, mai pot fi adăugate altele. Combinarea acestor dihotomii dă naştere unui tablou extrem de complicat care, totuşi, nu este decît o formă schematizată şi insuficient echivalentă a stării naţiunii. De aici, nu poate fi trasă decît o singură concluzie, aceea că este foarte dificil să conduci România ca o navă şi că democraţia participativă (cineva a cerut în piaţa universităţii acest lucru) este o alternativă viabilă şi de bun simţ. Dar, este mintea românului suficient de coaptă acum pentru a renunţa la guvernarea prin reprezentanţi ? Trăieşte, de acum, mintea romînului în trecut, prezent şi viitor ? Poate că nu, poate că da, dar sînt semne sigure de schimbare. Miturile întreţinute cu grijă de o clasă politică infailibilă şi iresponsabilă în faţa legii încep a se destrăma încet, încet. Întîiul mit care se destramă este acela al "statului prost gospodar". Şi dacă ar fi aşa, atunci pentru ce îl mai plătim cînd trăim prost ? Doar ca să ne ardă jandarmii din greşeală nişte bastoane pe spinare şi să ne filmeze cînd protestăm ? Că doar nu sîntem artişti la Hollywood şi nici ei regizori la Jurassic Park.
PS Şi acum vă spun o glumă bună pe care am auzit-o recent de cînd cu zavera şi strategia de comunicare a PDL-ului. "Cică, de ce nu e bun un guvern de tehnocraţi ? Pentru că nu-s în stare să calculeze paritatea reală a cursului de schimb 1 Leu = 1 Explicaţie."
Revenind la problemă încep prin a face remarca că întreaga alocuţiune a preşedintelui a pus în discuţie "mintea românului" şi a "poporului său". Căci ce altceva poate însemna declararea efortului de comunicare, necesitatea oferirii de numeroase explicaţii pentru înţelegerea şi acceptarea situaţiei actuale ? Aceasta înseamnă cu siguranţă asumpţia imaginii unei minţi necoapte la un presupus popor care nu poate nicidecum înţelege necesitatea acceptării suferinţei. Cîndva un intelectual a elaborat definiţii interesante structurînd vocabularul comun cu referenţiere în locuitorii formelor de organizare-state. Astfel, a diferenţiat între populaţie, popor şi societate, utilizînd drept criterii capacitatea de percepere a intereselor proprii şi categoria timpului. Astfel, populaţia este grupul uman care nu conştientizează interesele sale şi nu percepe decît prezentul; poporul începe să conştientizeze unele interese, trăind în prezent şi în trecut; societatea îşi cunoaşte interesele şi are capacitatea de a trăi (a studia şi face inferenţe) în trecut, prezent şi viitor. Cu alte cuvinte are idealuri şi capacitatea de a le pune în practică. Nu cred că preşedintele avea cunoştinţă de definiţiile respective cînd i-a vorbit "poporului său", dar cred că definirea esenţială a mulţimii de persoane care trăiesc în ţară este infinit de importantă chiar pentru "măria sa poporul" în lunga călătorie pentru descoperirea conştiinţei colective de sine şi a intereselor (binele comun).
Este menirea analiştilor să descopere cauzele protestului, va fi menirea jurnaliştilor să le interpreteze corect şi să difuzeze naţiunii române cunoaşterea (conştiinţa) de care are nevoie.
Totuşi, ce este în mintea romînului de la talpa ţării ? Cum de a îndrăznit mujicul care nu ştie diplomaţie şi alte cele, care în plus este şi un "coate-goale" să se răscoale încontra unor măsuri elaborate de elite cu evident mai multă expertiză în domeniile administrative, sociale şi politice ?
Ei, asta da întrebare şi nu ştiu - zău - cine poate oferi un răspuns pe măsură. Asistînd ca spectator la caruselul ameţitor al evenimentelor încerc şi eu să mi le explic.
În opinia mea, totul ar trebui explicat pornindu-se de la starea actuală a naţiunii. Dar, care este adevărata stare a naţiunii ? Conceptul sociologic al realităţii stratificate ne vine aici în ajutor. Simplificat spus, starea naţiunii este starea grupurilor societale care alcătuiesc "poporul său", raporturile cu resursele, cu statul, cu repartiţia, în special. Ce grupuri societale trăiesc în România ? E necesar ca o primă împărţire să fie efectuată după criteriul producţiei, în grupuri productive şi pasive. O a doua împărţire poate fi urban vs. rural. O a treia împărţire se face după accesul la resurse şi la repartiţie. Urbanul productiv accede resursele intermediat prin vînzarea forţei de muncă şi i se repartizează atît cît hotăreşte piaţa, în timp ce ruralul accede resursele nemijlocit şi şi le repatizează natural, după voia sa. Dar, categoria urbanului productiv se împarte în angajaţi la privat şi angajaţi la stat. La stat repartiţia (recompensarea muncii) nu se face după principii de piaţă. O grup mare neproductiv este reprezentat de populaţia îmbătrînită, pensionari civili sau militari. Aceştia primesc, după proceduri discutabile, o sumă de bani care să le permită supravieţuirea. Marginalii constituie un alt grup interesant neproductiv şi nu lipsit de greutate: este constituit din persoane care fie aparţin de subculturi particulare, fie nu muncesc din cauze imputabile. Dar, ei primesc bani în numele legitim al solidarităţii sociale. Astfel, de multe ori, unul care nu a muncit niciodată poate primi cam jumătate din ceea ce primeşte un pensionar care a muncit 40 de ani. O a patra împărţire poate fi efectuată după criteriul aparteneţei religioase active. O biserică naţională care pentru a se menţine pură şi apropiată de Dumnezeire îşi impune o retragere de la problemele lumeşti şi care transmite în acest mod credincioşilor modele de acţiune. Mai multe culte care nu diversifică prea mult plaja atitudinală. O a cincea împărţire poate fi făcută după criteriul implicaţiei cetăţeneşti sau al participării politice. Ce fel de partide avem în ţară ? Cîndva se vorbea de partidul unic multiform, de partide de club, de partide de interese. O a şasea împărţire poate fi făcută între tineri şi vîrstnici. O a şaptea se găseşte între partea educată şi instruită vs. ceilalţi. O a opta împărţire poate fi după stilul de imaginare a autoconducerii (democraţiei româneşti). Şi, evident, mai pot fi adăugate altele. Combinarea acestor dihotomii dă naştere unui tablou extrem de complicat care, totuşi, nu este decît o formă schematizată şi insuficient echivalentă a stării naţiunii. De aici, nu poate fi trasă decît o singură concluzie, aceea că este foarte dificil să conduci România ca o navă şi că democraţia participativă (cineva a cerut în piaţa universităţii acest lucru) este o alternativă viabilă şi de bun simţ. Dar, este mintea românului suficient de coaptă acum pentru a renunţa la guvernarea prin reprezentanţi ? Trăieşte, de acum, mintea romînului în trecut, prezent şi viitor ? Poate că nu, poate că da, dar sînt semne sigure de schimbare. Miturile întreţinute cu grijă de o clasă politică infailibilă şi iresponsabilă în faţa legii încep a se destrăma încet, încet. Întîiul mit care se destramă este acela al "statului prost gospodar". Şi dacă ar fi aşa, atunci pentru ce îl mai plătim cînd trăim prost ? Doar ca să ne ardă jandarmii din greşeală nişte bastoane pe spinare şi să ne filmeze cînd protestăm ? Că doar nu sîntem artişti la Hollywood şi nici ei regizori la Jurassic Park.
PS Şi acum vă spun o glumă bună pe care am auzit-o recent de cînd cu zavera şi strategia de comunicare a PDL-ului. "Cică, de ce nu e bun un guvern de tehnocraţi ? Pentru că nu-s în stare să calculeze paritatea reală a cursului de schimb 1 Leu = 1 Explicaţie."
"Trădarea intelectualilor" - o carte de actualitate
În 1927, un intelectual de marcă a scris una dintre cele mai interesante cărţi din istoria culturii universale. Julien Benda îi acuză pe unii intelectuali că au abdicat de la condiţia lor şi din această cauză naţiunile ajung în suferinţă. Şi naţiunea română este în suferinţă şi nu se poate spune că duce lipsă de intelectuali. Cînd întrebăm un intelectual despre această carte cu siguranţă că ne va răspunde că a citit-o ? Dar, a înţeles-o ? Şi-a însuşit oare direcţiile de a fi vocea critică într-o naţiune ? Pentru a-i stimula, le ofer o scurtă traducere. Lucrarea a fost tradusă şi în limba romînă şi este disponibilă. Este interesantă şi pentru jurnalişti şi oamenii din mass-media.
"Intelectualii şi ideologia comunistă
Voi semnala alte curente bazate pe însuşirea materialismului dialectic prin care anumiţi intelectuali aderînd la ideologia comunistă, trădează învăţăturile pe care le primesc de la raţiunea lor ca fiinţă umană.
...
b) adoptînd o ideologie care vrea ca adevărul să fie determinat de circumstanţe, aceşti intelectuali refuză să se simtă legaţi de afirmaţiile pe care le-au făcut ieri, cînd spuneau că sînt adevărate, dacă condiţiile de astăzi pretind alte afirmaţii. Se va găsi o declaraţie formală asupra acestei poziţii în Discursul asupra planului ciincinal al lui Stalin care prezintă o înflăcărată apărare a contradictoriului ca „valoare vitală” şi „instrument de luptă”. Una dintre marile forţe ale lui Lenin, ne asigură unul dintre istoricii săi, Vişniac, era aptitudinea sa de a nu se simţi niciodată legat de declaraţiile anterioare. De aici, rezultă că oamenii practici sînt mereu în pielea lor atunci cînd reneagă ceva ce au afirmat anterior în vederea obţinerii unui succes. Faimoasa propoziţie a lui Mussolini „Să ne temem de capcana mortală a coerenţei” ar putea fi adoptată de toţi cei ce înţeleg să-şi urmărească un scop în evoluţii de contexte imprevizibile. Totalitarii nu fac altceva decît să împărtăşească moravurile realiştilor. Cu puţin înainte de război un ministru britanic a declarat: „ne vom ţine angajamentele amintindu-ne totodată că lumea nu e statică”. În traducere înseamnă că nu ni le vom ţine dacă condiţiile se schimbă. Dacă intelectualii se înfeudează într-o concepţie care nu ţine cont decît de oportunitate şi nu admit decît adevărul circumstanţelor, aceasta nu înseamnă că-şi neagă propria condiţie de intelectuali ?" (Julien BENDA, 1927)
marți, 24 ianuarie 2012
"Pericolul comunismului" ?!
Deoarece, în alocuţiunea sa de ieri 24.01.2012 orele 19.00 preşedintele Traian Băsescu a făcut aluzii la pericolul reîntoarcerii comunismului si referire la unele asemanari dintre manifestarea organizată de SCMD şi evenimente din Republica Moldova, fiind amintit şi numele politicianului Vladimir Voronin, am gasit de cuviinţă să postez o recentă conferinţă de presă a respectivului.
vineri, 20 ianuarie 2012
Hai să dăm mînă cu mînă !
SCMD filiala Cluj-Napoca anunţă prin prezenta că au fost îndeplinite formalităţile legale necesare pentru mitingul de protest al cadrelor militare în rezervă din organizaţia noastră. S-a primit aprobare de miting pentru 24 ianuarie 2012 între orele 13.30-15.30, în faţa clădirii Prefecturii din Cluj, în zona pietonală de lîngă bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, întîiul făuritor al României moderne.
Col.(r) Miron Ioan-Gelu
Col.(r) Miron Ioan-Gelu
marți, 17 ianuarie 2012
ANUNŢ
Am onoarea sa va salut
In data de 19.01.2012 la Cercul Militar Cluj la orele 10.30. va avea loc adunarea generala a Filialei Cluj a SCMD.
Vom dicuta
- oportunitatea organizarii mitingului de protest din 24.01.2012 din Cluj
- strigerea copiilor dupa deciziile de revizuire pentru procesul de la CEDO
Va rog sa-i anuntati si pe cei care nu au acces la internet
Cu stima
col(r) Gelu Miron
vineri, 13 ianuarie 2012
Informaţie utilă
SCMD filiala Cluj-Napoca desfăşoară în paralel cu celelalte activităţi şi unele pentru refacerea site-ului propriu. Deocamdată, acesta poate fi accesat la adresa http://www.scmdcluj.heliohost.org/wp/wordpress/
Serverul funcţionează cu un randament de 95% probabilitate de accesare imediată.
Serverul funcţionează cu un randament de 95% probabilitate de accesare imediată.
Cea mai recentă acţiune a SCMD Cluj-Napoca
Ultima activitate, o iniţiativă personală, vine din partea doamnei Colonel (r) Lazea Eugenia care a conceput, redactat şi înmînat o scrisoare de protest http://www.ionpetrescu.ro/2012/01/10/scrisoare-unei-doamne-colonel-catre-unii-parlamentari/#more-12057 unor parlamentari români în vederea interpelării ministrului apărării naţionale în legătură cu problema revizuirii pensiilor. Îi mulţumim doamnei Lazea Eugenia pentru iniţiativa dînsei !
(extras) Departamentul Juridic - Comunicatul nr. 2/13.01.2012
III. CU PRIVIRE LA EVIDENTA MEMBRILOR SCMD
In sedinta Departamentului Juridic mentionata mai sus, s-a solicitat de catre reprezentantul Comitetului Director sa se faca o corelare intre: calitatea de membru SCMD – parte intrun proces deschis de casele de avocatura sub contract cu SCMD – plata cotizatiei de membru. Prin urmare, va adresez rugamintea sa solicitati colegilor dvs de filiala sa-si achite cotizatiile.
Col (r) Vasile MIHAI
Departamentul Juridic
miercuri, 11 ianuarie 2012
Turnul de veghere
În fine, au sosit deciziile de revizuire, majoritatea sau aproape toate deciziile pentru MApN. Înfieraţi mai de demult cu mînie "proletară" de puterea politică, şi etichetaţi ca "pensionari nesimţiţi" rezerviştii MApN şi-au văzut soldele de rezervist (aşa zisele pensii militare) diminuate considerabil. În organizaţia sindicală militară Cluj care numără peste 350 de membri, cel puţin 120 par a fi cu pensia diminuată, mai mult sau mai puţin, ceeea ce înseamnă cam 33% cu diminuări. Nimeni nu ştie din ce pricini s-a abătut viforul asupra noastră. Poate numai pentru că atunci în decembrie 1989, armata a trecut integral de partea poporului creînd fără să vrea condiţiile libertăţii şi prosperităţii (sic) de astăzi. Mă uit cu stupoare la decizia de pensionare (nu nesimţită, dar micşorată) şi constat că pe timpul şcolii militare condiţiile de muncă erau normale, deci nix un mic spor legal. Dacă un regim de o duritate deosebită, totuşi corect, poate fi normal, iar nu deosebit sau special, atunci fie cum spun nomoteţii noştri; sînt mirat şi că în 1989 şi 1990 mi s-au trecut condiţii de muncă "normale". Mie care am apărat noua putere revoluţionară în 23.12.1989 la sediul prefecturii de astăzi. Care am patrulat 12/12 ore în oraş pînă în mai 1990 asigurînd ordinea şi liniştea publică. Armatei întregi care încazarmată şi pe picior de luptă a proiectat forţa necesară pentru a preveni o contrarevoluţie sau o intervenţie străină. Nu ştie nimeni. Şi pentru toate acestea eu şi noi ceilalţi militari nu am cerut certificat de revoluţionar, nu am cerut privilegii, nu am cerut drepturi. Dar, despre ofiţerii detaşaţi la măsurători topografice care au colindat coclaurii vreme de aproape 4 ani (între 1994-1997) mai ştie cineva ceva ?. Se cunoaşte că deşi trimişi la ordin au fost încadraţi toţi pe funcţia minimă a gradului respectiv ? Era un lucru corect ? În fine, nu are rost să vă plictisesc cu lamentaţiile mele. Am sperat ca societatea să recunoască munca şi sacrificiile mele răsplătindu-mă măcar cu o pensie decentă. Atît. Care mi s-a asigurat prin L164 în contextul preaderării la NATO. Nu am dorit să ies din armată. Aşa cum am ieşit a fost legal, dar şi legitim, după o viaţă plină de greutăţi şi privaţiuni. Am fost forţat să ies prin desfiinţarea funcţiei în vederea asigurării condiţiilor pentru acceptarea Romîniei în NATO. Sistemul promitea fie o anumită pensie, fie o funcţie cel puţin temporară, în alt loc. Dar, ofertele nu mai veneau şi prin condiţiile legale solda ţi se micşora o dată cu trecerea timpului în aşteptarea unui nou post, în consecinţă şi ulterioara pensie, aşa cum hotărau normativele de atunci. Cei mai mulţi aflaţi în situaţii similare au ieşit şi ei chipurile "la cerere". Lucrurile acestea nu sînt cunoscute de actuala putere ? Nici de mass-media ? Aşa că supus unei situaţii de constrîngere şi forţă, am cerut să ies. Pentru a nu ieşi mai tîrziu cu o pensie diminuată. Dar, am ieşit legal şi legitim. Îmi amintesc de vremurile pe cînd cu scandalul cu casa din strada Mihăileanu. Cel acuzat a răspuns răspicat: "A fost legal". Tot aşa de răspicat o spun şi eu: "am ieşit în condiţii legale" şi pentru acest fapt am conştiinţa curată. Nu am furat bani, nu am cerşit şi nu cerşesc. Dar, pretind ca drepturile mele să fie respectate.
Acum, nimeni din camarazii noştri păţiţi nu ştie exact din ce cauză le-au fost diminuate pensiile. Răspunsul este că metodologia de calcul produce o diminuare, dar am putea lua în calcul şi erori de concepţie a ordonanţei prime pe 2011. Putem presupune şi că o atare metodologie a fost provocată de agenda ascunsă a unui stat deloc grozav administrat cu o economie total dependentă şi care vrea să paseze sărăcia pe umerii celor care nu pot protesta. Stat, cu o corupţie endemică, recunoscută de şeful statului. Şi uite aşa treptat, treptat statul fost social, acum devine ne sau asocial, mîine - Doamne apără-ne !-poate antisocial, dar asta e o glumă proastă. Eu nu spun să nu fie solidaritate, poate chiar să facem sacrificii, deşi noi militarii ne-am adus contribuţia sacrificială. Dar, atunci să o facem pe faţă şi sacrificiile să fie egale pentru toate categoriile şi clasele sociale din ţară. Şi opinca şi vlădica. Şi demnitarul şi oricare alt funcţionar de stat. Eşti şi rămîi pensionar militar, şi hai să zicem că îţi reducem pensia (ceea ce nu se poate fiindcă pensia nu este o pomană de stat, ci banii mei daţi statului ca să-i fructifice pentru a avea un venit de înlocuire la amurgul vieţii) la fel ca salariaţilor bugetari şi noi o să răbdăm pănă în 2020 cînd relansarea ţării se va produce cel mai probabil prin ieşirea masivă şi naturală a pensionarilor civili şi militari de astăzi din sistem, prin deces. Din păcate, nu e aşa şi meteahna loviturilor sub centură continuă la noi în micul bizanţ. Nu reducere, dar da recalculare, da revizuire. Dar, în numele cărei justiţii sociale s-a recurs la revizuirea respectivă ? A contributivităţii ? E ceva ce nu înţeleg. Uite, recitesc şi eu un pdf de pe internet şi găsesc un lucru atît de curios, încît vă rog să mă corectaţi că poate nu am văzut bine sau era vreun document greşit şi în mod neintenţionat am fost indus în eroare şi am colportat un neadevăr. Am accesat mai multe documente printre care (http://www.plano10.com/2011/01/ordonanta-de-urgenta-privind-stabilirea.html) şi se pare că e la fel. În OUG 1/2011 (art 13 al1 şi al 2) se spune undeva că cei care au contribuit suplimentar pentru pensie primesc un spor după o anumită grilă. De acolo, rezultă negu pe alb, următoarele: În perioada 01.01.1978-01.07.1986 cei care au contribuit cu 2%, 3% sau 5% primesc un spor de 14%. Tot pentru această perioadă cei care au contribuit cu 4% primesc un spor de 28%. Iată aplicat în viaţa noastră a militarilor rezervişti prea dreptul principiu al contributivităţii. Deci, în cazul aliniatului 1 nu contează că ai contribuit mai mult sau mai puţin căci primeşti la fel. În cazul aliniatului 2 lucrurile stau şi mai distractiv. Cei care au contribuit cu 4% primesc spor de 28%, iar cei care au contribuit cu 5% primesc doar 14%, adică pe jumătate. Cei care au contribuit mai puţin primesc mai mult. Asta da corectare a fostei injustiţii, pe baza principiului contributivităţii. Să nu rîzi cu gura pînă la urechi ? Noroc că militarii noştri chiar şi finanţişti sau contabili sînt obişnuiţi mai mult cu gloanţele şi puşcoacele decît cu aritmetica. Dar, nici de ceilalţi nu mi-e ruşine. Legiuitorii cu ce sînt obişnuiţi, mă rog ? Şi dacă la un lucru atît de simplu OUG nr1/2011 se poticneşte, atunci cîte erori vor mai fi fiind acolo, erori pe care eu ca nespecialist nu le-am observat ?
Aşa că vă rog să înţelegeţi dragi camarazi din ce cauză pensiile v-au fost diminuate: 1) o metodologie uniformizatoare aplicată militarilor rezervişti; 2) erori posibile şi probabile în interiorul ordonanţei; 3) erori umane datorită presiunii timpului. Dar, nu vă descurajaţi, dragi camarazi. Tot legiuitorul a decis că în răstimp de 3 ani pot fi corectate erorile, nu însă principiul în sine. Cîtă mărinimie ... S-o ţii pe drumuri 3 ani plimbat de la unul la altul, în timp ce viaţa îţi trece. Nu pot să vă explic, însă, dragi camarazi, din ce cauză pe decizie nu mai avem "grad" şi de ce tot acolo scrie "pensie pentru limită de vîrstă". Dar, polemica şi frămîntările noastre nu-şi au rostul. Să ne păstrăm speranţa fiindcă dreptatea şi adevărul ies întotdeauna la suprafaţă. Pe camarazii pe care i-am văzut în stare de şoc îi rog să-şi păstreze firea. De ce să facă vreun atac de cord sau accident vascular cerebral şi suma cuvenită pe dreptate lor să ajungă în alte buzunare care poate nu o merită ?
Eu vă rog să ne păstrăm demnitatea pînă în final. Calitatea de militar nu este o slujbă de stat, ci este o demnitate acordată de naţiune. De aceea, la primirea întîiului grad militar se spune că eşti "înălţat" în grad, nu avansat. Calitatea de militar nu poate fi uzurpată. Ştiţi ce vreau să zic. Însă, poate că va trebui să fim mai atenţi la cele ce se întîmplă în jurul nostru şi mai mult implicaţi civic. Ah, dacă am avea turnul nostru de veghere ... Sînt, totuşi, şi rezerviştii cărora li s-a mărit pensia sau a rămas neschimbată. Cu siguranţă, îşi merită pensia majorată sau neschimbată, tot aşa de mult precum noi nu meritam diminuarea. Într-o situaţie ambiguă, dezonorantă şi plină de umilinţă numai onoarea militară şi conştiinţa trebuie şi pot să ne dicteze ce să facem. Fie ca alegerea noastră şi a lor să fie cele corecte !
Lt.col. (r) Emil POP
Acum, nimeni din camarazii noştri păţiţi nu ştie exact din ce cauză le-au fost diminuate pensiile. Răspunsul este că metodologia de calcul produce o diminuare, dar am putea lua în calcul şi erori de concepţie a ordonanţei prime pe 2011. Putem presupune şi că o atare metodologie a fost provocată de agenda ascunsă a unui stat deloc grozav administrat cu o economie total dependentă şi care vrea să paseze sărăcia pe umerii celor care nu pot protesta. Stat, cu o corupţie endemică, recunoscută de şeful statului. Şi uite aşa treptat, treptat statul fost social, acum devine ne sau asocial, mîine - Doamne apără-ne !-poate antisocial, dar asta e o glumă proastă. Eu nu spun să nu fie solidaritate, poate chiar să facem sacrificii, deşi noi militarii ne-am adus contribuţia sacrificială. Dar, atunci să o facem pe faţă şi sacrificiile să fie egale pentru toate categoriile şi clasele sociale din ţară. Şi opinca şi vlădica. Şi demnitarul şi oricare alt funcţionar de stat. Eşti şi rămîi pensionar militar, şi hai să zicem că îţi reducem pensia (ceea ce nu se poate fiindcă pensia nu este o pomană de stat, ci banii mei daţi statului ca să-i fructifice pentru a avea un venit de înlocuire la amurgul vieţii) la fel ca salariaţilor bugetari şi noi o să răbdăm pănă în 2020 cînd relansarea ţării se va produce cel mai probabil prin ieşirea masivă şi naturală a pensionarilor civili şi militari de astăzi din sistem, prin deces. Din păcate, nu e aşa şi meteahna loviturilor sub centură continuă la noi în micul bizanţ. Nu reducere, dar da recalculare, da revizuire. Dar, în numele cărei justiţii sociale s-a recurs la revizuirea respectivă ? A contributivităţii ? E ceva ce nu înţeleg. Uite, recitesc şi eu un pdf de pe internet şi găsesc un lucru atît de curios, încît vă rog să mă corectaţi că poate nu am văzut bine sau era vreun document greşit şi în mod neintenţionat am fost indus în eroare şi am colportat un neadevăr. Am accesat mai multe documente printre care (http://www.plano10.com/2011/01/ordonanta-de-urgenta-privind-stabilirea.html) şi se pare că e la fel. În OUG 1/2011 (art 13 al1 şi al 2) se spune undeva că cei care au contribuit suplimentar pentru pensie primesc un spor după o anumită grilă. De acolo, rezultă negu pe alb, următoarele: În perioada 01.01.1978-01.07.1986 cei care au contribuit cu 2%, 3% sau 5% primesc un spor de 14%. Tot pentru această perioadă cei care au contribuit cu 4% primesc un spor de 28%. Iată aplicat în viaţa noastră a militarilor rezervişti prea dreptul principiu al contributivităţii. Deci, în cazul aliniatului 1 nu contează că ai contribuit mai mult sau mai puţin căci primeşti la fel. În cazul aliniatului 2 lucrurile stau şi mai distractiv. Cei care au contribuit cu 4% primesc spor de 28%, iar cei care au contribuit cu 5% primesc doar 14%, adică pe jumătate. Cei care au contribuit mai puţin primesc mai mult. Asta da corectare a fostei injustiţii, pe baza principiului contributivităţii. Să nu rîzi cu gura pînă la urechi ? Noroc că militarii noştri chiar şi finanţişti sau contabili sînt obişnuiţi mai mult cu gloanţele şi puşcoacele decît cu aritmetica. Dar, nici de ceilalţi nu mi-e ruşine. Legiuitorii cu ce sînt obişnuiţi, mă rog ? Şi dacă la un lucru atît de simplu OUG nr1/2011 se poticneşte, atunci cîte erori vor mai fi fiind acolo, erori pe care eu ca nespecialist nu le-am observat ?
Aşa că vă rog să înţelegeţi dragi camarazi din ce cauză pensiile v-au fost diminuate: 1) o metodologie uniformizatoare aplicată militarilor rezervişti; 2) erori posibile şi probabile în interiorul ordonanţei; 3) erori umane datorită presiunii timpului. Dar, nu vă descurajaţi, dragi camarazi. Tot legiuitorul a decis că în răstimp de 3 ani pot fi corectate erorile, nu însă principiul în sine. Cîtă mărinimie ... S-o ţii pe drumuri 3 ani plimbat de la unul la altul, în timp ce viaţa îţi trece. Nu pot să vă explic, însă, dragi camarazi, din ce cauză pe decizie nu mai avem "grad" şi de ce tot acolo scrie "pensie pentru limită de vîrstă". Dar, polemica şi frămîntările noastre nu-şi au rostul. Să ne păstrăm speranţa fiindcă dreptatea şi adevărul ies întotdeauna la suprafaţă. Pe camarazii pe care i-am văzut în stare de şoc îi rog să-şi păstreze firea. De ce să facă vreun atac de cord sau accident vascular cerebral şi suma cuvenită pe dreptate lor să ajungă în alte buzunare care poate nu o merită ?
Eu vă rog să ne păstrăm demnitatea pînă în final. Calitatea de militar nu este o slujbă de stat, ci este o demnitate acordată de naţiune. De aceea, la primirea întîiului grad militar se spune că eşti "înălţat" în grad, nu avansat. Calitatea de militar nu poate fi uzurpată. Ştiţi ce vreau să zic. Însă, poate că va trebui să fim mai atenţi la cele ce se întîmplă în jurul nostru şi mai mult implicaţi civic. Ah, dacă am avea turnul nostru de veghere ... Sînt, totuşi, şi rezerviştii cărora li s-a mărit pensia sau a rămas neschimbată. Cu siguranţă, îşi merită pensia majorată sau neschimbată, tot aşa de mult precum noi nu meritam diminuarea. Într-o situaţie ambiguă, dezonorantă şi plină de umilinţă numai onoarea militară şi conştiinţa trebuie şi pot să ne dicteze ce să facem. Fie ca alegerea noastră şi a lor să fie cele corecte !
Lt.col. (r) Emil POP
marți, 3 ianuarie 2012
Ursul păcălit de vulpe
Comunicat din partea Secretariatului filialei SCMD Cluj-Napoca
Deoarece din dezbaterile care au început în mass-media ies la suprafaţă detalii prin care se poate estima că în problema pensiilor revizuite membrilor de sindicat li s-a impus un joc de tipul "ursul păcălit de vulpe", adică interpretarea expresiei "la 90% din pensionarii militari li s-a mărit"şi reinterpretarea sintagmei "la 90% din pensionarii militari care s-au încadrat în criteriile stabilite li s-a mărit" în momentul de faţă este necesară cunoaşterea clară a situaţiei pentru efectuarea statisticilor noastre. În consecinţă, îi rog pe membrii de sindicat din filiala noastră care au primit deciziile să mă informeze telefonic sau prin e-mail despre cuantumul nou.
Se pare că la reacţia de solidarizare a membrilor de sindicat organele de PR ale administraţiei vor recurge la mai vechea vînătoare de vrăjitoare a cadrelor militare care s-au pensionat înainte de termen (dar, pe baze legale). În rog pe membrii din sindicatul nostru care fac parte din această categorie să mă contacteze pentru analizarea detaliilor care demonstrează faptul că trecerea lor în rezervă a fost determinată de o situaţie forţată. Cealaltă la fel de perimată strategie rămîne "imoralitatea" pensiilor primite după vechea lege. Îi rog pe membrii de sindicat cărora li s-a micşorat pensia să-mi furnizeze informaţii despre cea mai importantă funcţie deţinută şi responsabilitatea socială a funcţiei.
Secretar SCMD Cluj-Napoca, Emil POP
Deoarece din dezbaterile care au început în mass-media ies la suprafaţă detalii prin care se poate estima că în problema pensiilor revizuite membrilor de sindicat li s-a impus un joc de tipul "ursul păcălit de vulpe", adică interpretarea expresiei "la 90% din pensionarii militari li s-a mărit"şi reinterpretarea sintagmei "la 90% din pensionarii militari care s-au încadrat în criteriile stabilite li s-a mărit" în momentul de faţă este necesară cunoaşterea clară a situaţiei pentru efectuarea statisticilor noastre. În consecinţă, îi rog pe membrii de sindicat din filiala noastră care au primit deciziile să mă informeze telefonic sau prin e-mail despre cuantumul nou.
Se pare că la reacţia de solidarizare a membrilor de sindicat organele de PR ale administraţiei vor recurge la mai vechea vînătoare de vrăjitoare a cadrelor militare care s-au pensionat înainte de termen (dar, pe baze legale). În rog pe membrii din sindicatul nostru care fac parte din această categorie să mă contacteze pentru analizarea detaliilor care demonstrează faptul că trecerea lor în rezervă a fost determinată de o situaţie forţată. Cealaltă la fel de perimată strategie rămîne "imoralitatea" pensiilor primite după vechea lege. Îi rog pe membrii de sindicat cărora li s-a micşorat pensia să-mi furnizeze informaţii despre cea mai importantă funcţie deţinută şi responsabilitatea socială a funcţiei.
Secretar SCMD Cluj-Napoca, Emil POP
Fericirea omului "statistic"
Ieri, pe 3 ianuarie 2012, la ora 20.30 am urmărit împreună cu alţi sindicalişti militari la postul Tv ANTENA 3, emisiunea "Subiectiv" cu Răzvan Dumitrescu. La fel ca în alte ocazii, emisiunea a scos în evidenţă problema "pensiilor militare" şi discrepanţele uriaşe între imaginea comunicată şi realitatea zilnică. A fost prezentat cazul unui ofiţer în rezervă cu grad de maior, înştiinţat iniţial prin faimoasele indexuri de pe site-ul MApN despre majorarea cuantumului pensiei militare revizuite, ulterior primind o decizie mai mult decît nefavorabilă. În dezbatere a intervenit telefonic purtătorul de cuvînt al MApN de la care am aflat - era de aşteptat, nu-i aşa ? - că situaţia nu se prezintă în maniera desfăşurată pe post. Cică ANTENA 3 transformă realităţile în imagini politice. Aşa o fi, dar realitatea bietului om rămas cu buzele umflate după ce făcuse cadouri de Crăciun şi Anul Nou pe întîia socoteală a pensiei revizuite nu e deloc o imagine politică. Este o realitate greu de resimţit şi suportat. Pentru că în afara durităţii aduce cu ea şi imaginea unei birocraţii superficiale şi indiferente. Totuşi, nimeni nu este responsabil pentru această întîmplare, nimeni nu este făcut răspunzător. Domnul purtător de cuvînt a admis pe undeva că la capătul firului stă un funcţionar, dar cel mai probabil nici acesta nu are vreo vină fiindcă în răstimpul adăugat de 6 luni operaţiunii revizuirii pensiilor militare s-au făcut noi calcule şi comparaţii (sic) care au generat cel din urmă corect şi just cuantum. De aici, ne putem imagina greutatea dificilului proces şi problemele funcţionarilor supuşi presiunii timpului. În opinia mea, nu poate fi vorba de superficialitate şi indiferenţă, ci mai degrabă de erori cauzate în principal de infrastructura existentă şi încadrarea nepotrivită în raport cu dificultăţile procesului a termenilor de finalizare aferenţi procesului de revizuire. Şi atunci a cui este responsabilitatea ? Desigur, în mod direct, la capătul peniţei, este posibil să fie un funcţionar oarecare care poate fi la o adică tras la răspundere de superiorii săi. Dar, indirect, a cui este responsabilitatea ? Nu cumva a celor care nu au cîntărit cum trebuie toate aspectele operaţiunii de revizuire înainte de a dispune începerea acesteia ? Însă, ce ar fi trebuit să pună bine în balanţă acei factori de răspundere ? Păi, înainte de toate cel mai important aspect uman al operaţiunii, adică satisfacţia beneficiarului prin corectitudinea cuantumului pensiei revizuite, informarea corectă şi oportună, încadrarea în termene. Nu mai spun de necesitatea convingerii asupra justeţei operaţiunii ... "pensii nesimţite etc. etc. " Aspectele umane ale politicilor prezente, din păcate, lipsesc. Ne lămureşte chiar purtătorul de cuvînt cînd spune că problema maiorului "este un caz nefericit", dar că "este important că la 90% din cei care se încadrau în criterii li s-a mărit pensia". Din păcate, în problematica umanului cei 90% nu există ca om, ci doar ca o cifră statistică, care nu se poate bucura că i s-a majorat pensia. Umanismul pretinde unitate absolută. Nu poţi fi uman cu unii şi inuman cu alţii. Dacă un singur om a suferit o încălcare a demnităţii, atunci nu mai există umanism. Iar, dacă există umanism, demnitatea fiecărui om trebuie respectată. În mai vechea societate se vorbea despre adevărul umanismului socialist şi falsitatea umanismului burghez, argumente pentru existenţa unor umanisme. Există un umanism în societatea românească de azi ? Există responsabilitate şi răspundere ? Să observăm că responsabilitatea şi răspunderea sînt nedisociabile de un umanism. Pentru că numai din respectul demnităţii aproapelui se nasc cele două noţiuni şi mecanisme care au rolul prezervării vieţii umane, într-un stat uman şi aşa mai departe. Dar, poate că filozofez prea mult şi se ştie că de filozofii nu ducem lipsă ... aşa că să tac.
Nu pot însă să nu închei cu o lecţie istorică despre care am mai vorbit. Pe cînd cu erezia cathară din Provence pe la 1200 e.n., cetatea ereticilor urma să fie asediată. Înainte de asediu, adjutantul generalului l-a întrebat. Monseniore, dar dacă pe acolo vor fi şi creştini adevăraţi de facem ? La care monseniorul a răspuns: Tăiaţi-i pe toţi, Dumnezeu îi va alege acolo în Ceruri ! Era acesta un umanism creştin ? De unde se vede că statistica cînd are şi cînd nu are importanţă.
Şi cum s-o fi simţit bietul maior după această tărăşenie? Dar, cum s-or fi simţit la Auschwitz aceia care au primit săpunul parfumat şi pe urmă au murit văzînd cu groază şi disperare că în loc de apa caldă din duşuri se vălătuceau nori denşi de gaz otrăvitor. Poate fi făcută o paralelă ? Ei, dar pentru asta trebuie empatie şi facultatea de imaginare, calităţi care se pare că lipsesc unora dintre noi.
Nefericitul maior care nu este filosof a venit la emisiune pentru că nu a putut înţelege aplicarea practică a categoriilor de realitate obiectivă şi subiectivă, aplicare ce se explică astfel. Subiectiv, nefericitul maior era trist şi contrariat de cele întîmplate, dar obiectiv era fericit pentru că entitatea de 90% (omul statistic) primise o pensie majorată. De unde se vede că omul este o alcătuire duală din subiectiv şi obiectiv, din real şi statistic. Că nu ştie ce e fericirea şi nici importanţa lucrurilor, respectivele trebuind să-i fie explicate sau dictate de alţii.
Din toate cele de aici rezultă cu claritate că după 21 de ani de la revoluţie conceptualizăm un umanism statistic şi că fericirea nu aparţine omului ca individ particular (unica entitate reală), ci omului în general (o ficţiune statistică). Trăim într-o paradigmă mentală păguboasă care mai devreme sau mai tîrziu se va răzbuna. În plus, gîndesc că omul 90% trebuie să fie solidar cu cei 1,2, 3 ... pînă la diferenţa în valoare absolută.
(Emisiunea poate fi urmărită la
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/827653/subiectiv-militari-tepuiti-de-oprea)
Lt.col (r) Emil POP
Nu pot însă să nu închei cu o lecţie istorică despre care am mai vorbit. Pe cînd cu erezia cathară din Provence pe la 1200 e.n., cetatea ereticilor urma să fie asediată. Înainte de asediu, adjutantul generalului l-a întrebat. Monseniore, dar dacă pe acolo vor fi şi creştini adevăraţi de facem ? La care monseniorul a răspuns: Tăiaţi-i pe toţi, Dumnezeu îi va alege acolo în Ceruri ! Era acesta un umanism creştin ? De unde se vede că statistica cînd are şi cînd nu are importanţă.
Şi cum s-o fi simţit bietul maior după această tărăşenie? Dar, cum s-or fi simţit la Auschwitz aceia care au primit săpunul parfumat şi pe urmă au murit văzînd cu groază şi disperare că în loc de apa caldă din duşuri se vălătuceau nori denşi de gaz otrăvitor. Poate fi făcută o paralelă ? Ei, dar pentru asta trebuie empatie şi facultatea de imaginare, calităţi care se pare că lipsesc unora dintre noi.
Nefericitul maior care nu este filosof a venit la emisiune pentru că nu a putut înţelege aplicarea practică a categoriilor de realitate obiectivă şi subiectivă, aplicare ce se explică astfel. Subiectiv, nefericitul maior era trist şi contrariat de cele întîmplate, dar obiectiv era fericit pentru că entitatea de 90% (omul statistic) primise o pensie majorată. De unde se vede că omul este o alcătuire duală din subiectiv şi obiectiv, din real şi statistic. Că nu ştie ce e fericirea şi nici importanţa lucrurilor, respectivele trebuind să-i fie explicate sau dictate de alţii.
Din toate cele de aici rezultă cu claritate că după 21 de ani de la revoluţie conceptualizăm un umanism statistic şi că fericirea nu aparţine omului ca individ particular (unica entitate reală), ci omului în general (o ficţiune statistică). Trăim într-o paradigmă mentală păguboasă care mai devreme sau mai tîrziu se va răzbuna. În plus, gîndesc că omul 90% trebuie să fie solidar cu cei 1,2, 3 ... pînă la diferenţa în valoare absolută.
(Emisiunea poate fi urmărită la
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/827653/subiectiv-militari-tepuiti-de-oprea)
Lt.col (r) Emil POP
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
