CĂTANE BĂTRÂNE ŞI CEARTA DINTRE REALITĂŢI ŞI NUME

De mai bine de-o săptămână, a fost pus la dispoziţia cadrelor militare în rezervă şi retragere din urbea noastră Ordinul pentru reglementarea modului de recalculare a pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Ordinul comun al MapN, MAI şi SRI precizează modalităţile de lucru ale instituţiilor cu respectivele cadre până la momentul cand structurile de pensii le vor trimite vechile cupoane cu noile pensii recalculate în spiritul L19/2000. Din evaluarile specialiştilor financiari ai centralei Sindicatului cadrelor militare disponibilizate, în rezervă şi retragere, rezultă că în urma recalculării toate cadrele militare în rezervă şi retragere vor fi puse în situaţia neplăcută de a-şi vedea, după o viaţă plină de greutăţi şi privaţiuni, pensiile militare de stat mult diminuate. Aceasta, în principal, prin introducerea regulii contributivităţii în algoritmul de calcul. Dar, să nu uităm că respectiva orientare nu este aplicabilă serviciului militar. Militarii, poliţiştii, lucrătorii din adminstraţia penitenciarelor şi cei din serviciile speciale nu au prestat niciodată un serviciu obişnuit, funcţionăresc sau proletar. Ei au executat misiuni de antrenament şi luptă, în timp de pace, şi de război, atunci când a fost necesar. Timp de 24 de ore zilnic, la dispoziţia naţiunii, nu a formei trecătoare a unui stat. Totul pentru ca România să proiecteze în afara graniţelor o forţă de disuasiune capabilă să menţină stabilitatea politică şi economică. Totul pentru asigurarea ordinii şi liniştei interne, atât de necesare pentru dezvoltarea unei naţiuni.
Astăzi sînt cadre în rezervă şi retragere, unii mai în vîrstă, alţii mai puţin. Mai toţi suferă de boli cronice profesionale, nerecunoscute niciodată oficial. Gratuităţile medicale ori alte privilegii sînt doar simple poveşti. Naţia română, parcă, i-a exclus şi uitat. Regimul politic de la putere îi batjocoreşte cu apelativul de “pensionari militari nesimţiţi”. Rata mortalităţii este mare. Se apropie tot mai mult de întîlnirea cu părinţii lor cei dragi şi duşi în cea lume. Dar, încă nu s-a terminat. Mai trebuie să treacă printr-un calvar de durere şi umilinţă. De parcă n-ar fi suficientă lovitura nelegitimă a reducerii pensiei, la ordinul guvernului (HG 735/26.07.2010) sunt forţaţi să completeze cereri cum că din propria lor voinţă cer recalcularea pensiei, după un alt sistem decât cel militar, încă în vigoare. Totuşi, L119/2010 nu abrogă L80/1995, adică Statutul cadrelor militare care precizează dreptul la pensiile militare de stat. Legea 119/2010 nu anulează nici L19/2000 după care se va efectua recalcularea. De altfel, L19/2000 consfinţeşte în text existenţa sistemelor de pensii neintegrate, cum este şi casa militară de pensii. Legea 119/2000 nu abrogă nici L164/2001 care stabileşte drepturi militare de pensionare. Atunci ce face Legea 119/2010 ? Nu operează asupra faptelor de drept, ci asupra numelor semnificaţiilor faptelor de drept [“Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, urmatoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislatiei anterioare, devin pensii in inţelesul Legii nr. 19/2000…”-art.1 din L119-2010]. După această monumentală lege, pensia militară de stat există şi va exista de-a pururi, dar prin actul legislării noi trebuie să o înţelegem sub un alt nume ca o pensie civilă la limită de vîrstă. Şi dacă o vom înţelege aşa, atunci, cu justă dreptate, va avea altă valoare bănească. Se dovedeşte că dacă domnul premier serveşte la gustare un măr la pachet pe care din greşeală ospătarul a scris “banană”, domnia sa în realitate va savura numele bananei, nesimţind dulcele acrişor al mărului. Se dovedeşte că la noi la guvern realismul este pus la colţ, cearta scolastică fiind tranşata în favoarea nominalismului. Că teza canonicului nominalist Roscelin (1090 e.n) cum că numele realităţilor sunt numai nişte simple sunete ale vorbirii – ”nomina, flatus vocis” este adevărată. Dacă ar fi aşa, atunci puterea Cezarului nu este numai încredinţată de la Dumnezeu, ci chiar Dumnezeu însuşi. Ceea ce nu este adevărat, fiindcă bunătatea dumnezeiască exclude violenţa.

Lt.col.(r) Emil POP, secretar SCMD, filiala Cluj-Napoca